Cu mulţi ani în urmă, Al Capone stăpânea efectiv fiecare colţişor al oraşului Chicago. Era cunoscut drept urzitorul a tot ceea ce putea fi mai josnic, de la contrabanda cu alcool, la prostituţie şi până la crimă. Capone avea un avocat supranumit „Eddie cel uşuratic". Îndemânarea şi abilităţile sale avocăţeşti l-au ţinut pe marele Al departe de închisoare ani în şir. Este adevărat că răsplata sa a fost regească. În semn de recunoştinţă, Capone nu numai că l-a răsplătit pe Eddie cu imense sume de bani, dar i-a făcut parte şi din câştigurile sale, lăsându-l să se bucure de nespuse privilegii. Eddie, însă, avea o slăbiciune. Avea un fiu pe care-l iubea ca pe ochii săi din cap. Eddie se îngrijea ca fiul său să aibă tot ce-şi doreşte: haine scumpe, maşini luxoase şi o educaţie aleasă. În mod surprinzător, Eddie cel care era băgat până peste cap în crima organizată, dorea ca fiul său să deosebească răul de bine. Dorea ca fiul său să devină o persoană mai bună decât el. Cu toată averea şi influenţa sa, Eddie n-a putut să-i ofere fiului său două lucruri: un nume bun şi un exemplu bun de urmat. Într-o bună zi „Eddie cel uşuratic" a ajuns la concluzia că trebuie să facă tot posibilul ca să repare răul pe care l-a făcut. În consecinţă, a hotărât să se prezinte la autorităţile locale şi să spună adevărul despre Al „Cicatrice" Capone, astfel curăţindu-şi numele pătat şi dovedindu-i fiului său că avea integritate morală. Eddie a divulgat totul. N-a trecut un an şi viaţa lui Eddie s-a sfârşit, el fiind secerat de gloanţe pe o stradă lăturalnică, din Chicago. În ochii lui Eddie, acest scump sacrificiu al său reprezenta cel mai preţios dar pe care a putut să-l ofere fiului său.
