Politicienii noştri şi Off-shore-urile

În aceste zile se comentează mult pe marginea fenomenului Panama Papers, situat la nivelul Wikileaks, la care ne-am mai referit în comentariile noastre. Cum apreciază specialiştii în materie acest fenomen? Că, de fapt, practica utilizării Off-shore-urilor este una legală, cu excepţia politicienilor care nu şi-au declarat conturile sau au ascuns averi, în condiţiile legislaţiei de transparenţă. „Mai mult, prezumţia existenţei acestor conturi pentru politicieni - comenta Iulian Chifu, în EvZ - este aceea a uşurinţei de a ascunde provenienţa şi destinaţia unor bani în companii paravan, deci o formulă de a acoperi darea şi luarea de mită şi comisioane oneroase de la companii către politicieni şi administratori de companii de stat, respectiv intermediari."

În cazul politicienilor români, încă nu s-au dat, în public, nume şi prenume de persoane care nu şi-au declarat (dimpotrivă, ascuns) conturile prin aşa-zisele Off-shore-uri, deşi şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi a declarat că, la timpul potrivit, conform legislaţiei, aceste conturi ar putea fi confiscate!

Întrebarea este: prin ce mijloace au ajuns unii să acumuleze şi apoi să ascundă milioane de euro? Analiştii şi comentatorii cred că, în primul rând, retrocedările - aşa cum s-au făcut - au constituit cea mai mare afacere de corupţie din istoria României, iar autorii morali ai acestui jaf au fost, desigur, în multe cazuri, şi politicieni, dar şi aşa-zişi „oameni de afaceri." Apoi, de privatizarea activelor economice au profitat nu proprietarii de drept ale acestora (cei care le-au construit şi au muncit în cadrul lor), ci vânzătorii lor, guvernanţii şi politicienii care s-au succedat la putere. Cu o ocazie - la care ne-am mai referit - nu spunea preşedintele Curţii de Conturi, Nicolae Văcăroiu, că „Privatizările au fost în proporţie de 80% un eşec; că România ar fi trebuit să aibă astăzi un PIB de cel puţin trei ori mai mare decât cel actual? Tot el spunea că pur şi simplu au dispărut industrii care au fost competitive dintotdeauna, cu exporturi de peste 80-90% în zona vestică. Oare la cine au ajuns banii obţinuţi în urma acestor privatizări, ca şi cei - nu puţini - „realizaţi" în urma privatizărilor din domeniul metalurgiei, al petrolului? Poate noi, muritorii de rând, vom afla, cândva, în urma investigaţiilor DNA şi ale altor instituţii ale statului abilitate!

Cu referire la faptul că toate guvernele care s-au perindat la conducerea ţării - fie ele de stânga sau de dreapta - au avut un numitor comun, incompetenţa, ar putea fi multe de spus. S-a afirmat până şi faptul că „statul e cel mai prost administrator." Dar formula a fost apreciată de unii economişti de marcă drept o mască a devalizării, paravanul pentru transferarea către privaţi (mai ales, companii şi firme străine!) a activelor de stat performante. De altfel, cu referire la tehnocraţii lui Cioloş, nu spunea, într-una din zile, la un post de televiziune, economistul Ilie Şerbănescu, că „Guvernul Cioloş nu reprezintă interesele României, ci ale capitalului străin"? Spunea, dar cine-l bagă în seamă?! Dar, cine ştie…

În finalul acestor consideraţii, îl vom cita, din nou, pe Machiavelli, care, în urmă cu 500 de ani, scria celebra sa lucrare „Principele", manualul tehnicilor de putere care este şi astăzi la fel de actual. El demonstra că acţiunea morală se desparte de politică, că viciul şi virtutea nu sunt concepte utilizabile în politică. Din păcate, politica la noi s-a ocupat (se ocupă, încă!) aproape exclusiv de interesele proprii ale baronilor puterii, deveniţi, fără teamă, baronii hoţiei. Iar acest sistem, al celor îmbogăţiţi peste orice măsură - ce-şi „ascund" milioanele prin bănci străine -, decide, din păcate, soarta a milioane de români care mai cred în libertate şi democraţie. Deşi, până la urmă, i-au sărăcit. Dar, cine ştie, se va apropia, poate, în cazul multora, şi vremea… scadenţei! E şi cazul…

Lasă un comentariu