Duminica a cincea după Paşti încă poartă un ecou al marelui praznic al Învierii. Orbul, din naştere, a primit de la Mântuitorul Iisus Hristos nu numai lumina ochilor trupeşti, fapt care i-a adus o negrăită bucurie, ci şi lumina credinţei şi a speranţei. Revenind la agitata noastră lume politică, îmi permit o parabolă. Duminica alegerilor - duminica orbului - este prilej pentru progresişti să ofere cetăţenilor proverbiala ageritate de vedere a acvilei ce simbolizează partidul nostru. Să fim noi aceia care deschidem ochii cetăţeanului, focalizând pe interesele naţionale. Ştiu, mi se poate obiecta că avem un scrutin local, mai puţin influenţat de idealurile atât de dragi nouă, progresiştilor. Nimic mai fals! Naţionalismul promovat de către progresişti este unul luminat, atent la nevoile locale, la viaţa de zi cu zi a celor necăjiţi şi vigilent, în sfere înalte, faţă de destinul comunitar al acestora. Noi vrem o ţară liberă, demnă şi cu o voce distinctă în corul naţiunilor europene, iar acest deziderat e vorbă-n vânt fără comunităţi locale puternice, bine şi durabil dezvoltate în plan economic, financiar şi social. România poate conta pe o generaţie tânără, dinamică pregătită şi eficientă doar dacă ştie algoritmul dezvoltării comunităţilor mici, de la oraşe şi sate. Aici este cheia, căci nu poate fi vorba despre o ţară dezvoltată şi mândră, care are comunităţi locale sărace, neştiutoare de carte or bolnave şi cu capul plecat în faţa te miri cui. Iată de ce intrăm în cursa electorală: noi vrem ca mândria naţională să aibă un suport în lumea reală şi satisfacţiile individuale să stea la baza unei bunăstări colective. Intrăm în competiţia electorală cu 23 de candidaţi primari şi 46 liste complete pentru consiliile locale. Mesajul meu, pentru activiştii progresişti e simplu: trebuie să ajungem la cetăţeni, să le câştigăm încrederea şi votul pentru a ne putea pune în operă idealurile politice subsumate interesului naţional.
