Senzaţia de libertate, de lejeritate, de bunăstare şi pofta de viaţă pe care o simt în plimbările estivale, în munţi, o retrăiesc atunci când, pierzându-mă printre amintiri şi imaginaţie, pictez acea lume reală, care mie îmi pare fantastică, fabuloasă, de vis.
Dialoghez cu pensulele şi culorile, cu elementele naturii, iar florile pe care le propun dialoghează între ele ca fiinţele umane care, în ciuda faptului că nu au ochi, gură, urechi, sunt în perfectă armonie între ele, ca şi notele muzicale, dansează şi insuflă acea bucurie genuină proprie autenticelor grupuri folclorice. Pajiştile montane, grupurile folclorice, încep să dispară încet împreună cu o mare parte din natura înconjurătoare şi cu o mare parte din tradiţiile populare dintr-o inconştientă lipsă de interes din ce în ce mai generalizată.
Omul modern neagă simplitatea, neagă acele tradiţii populare care nu reprezintă un business, neagă poezia, spiritualitatea, distruge binele tuturor pentru a construi pentru sine şi pentru grupul său de interese, intră în „luptă" cu semenii săi, sfâşiat de lăcomie, sclav al lucrurilor şi al regulilor impuse uneori de autorităţi îndoielnice. Omul modern, căci despre el este vorba, nu mai este interesat de redescoperirea lucrurilor simple, lucruri pe care le abandonează, pentru că nu stârnesc interes pentru grupurile care deţin economia şi puterea.
Exemplul nobil al Prinţului Charles al Marii Britanii care, chiar aici în România, s-a implicat în menţinerea specificului comunităţilor din Transilvania, în încurajarea protejării mediului, ne determină să reflectăm profund, iar acest lucru nu trebuie să rămână un caz izolat.
În Occident, deja devorat de consumerism şi de un ritm al vieţii frenetic, acest lucru, din păcate, nu mai este posibil. Există încă în lumea aceasta oaze de simplitate pe care vă invit să le salvăm.
Art Counseling-ul a fost pentru mine strada prin care am accesat la o nouă conştientizare revitalizantă. Am realizat că simplitatea în relaţiile interpersonale, pierdută în Occident în anii '60, din lipsa conştientizării şi a resurselor necesare stăvilirii crizei existenţiale în continuă creştere, poate fi salvată cu ajutorul recuperării empatiei, armoniei, determinării, serenităţii, afectivităţii, câteva dintre calităţile necesare pentru menţinerea unei bune şi sănătoase relaţii umane, dar şi a realizării unei picturi reuşite şi mai ales semnificative.
Nu este în firea mea să fiu provocator, de aceea nu prezint pajişti presărate cu bidoane, material plastic, sticle sau construcţii deprimante. Articulez mesajul meu cu speranţă şi optimism, non-violent şi mai puţin direct, pentru că eu cred ceea ce spuneau marii înţelepţi:
,,Ceea ce este calm se menţine uşor. Ceea ce nu a apărut încă se previne uşor. Ceea ce este firav se integrează uşor. [...] Acţionează înainte de orice; creează ordine înaintea de a fi confuzie." (Tao Te Ching).
