Deocamdată… Aşteptările, mari, realizările, mici!

Cum scriam cu alt prilej, englezul David Hawkins, creatorul unei scale a stărilor de conştiinţă, spunea în una din cărţile sale că „omenirea are nevoie de un terapeut" care s-o ajute să gândească raţional sau „cu smerenie" (smerenia fiind definită ca fiind capacitatea de a-ţi limita percepţia la ceea ce este dovedit ca fiind real). Tot Hawkins concluziona că cea mai mare problemă a fiinţelor umane este aceea că ele nu pot distinge între „adevărat" şi „fals", iar asta înseamnă că nu au discernământ până când nu afirmă şi nu recunosc adevărul.

Că există un adevăr în spusele sale, denotă că, şi în cazul nostru, al românilor, adesea, la întâlnirile publice cu candidaţii la alegeri (ori în emisiunile televizate) nu distingem ce este „adevărat" şi ce este „fals" în discursurile electorale ale acestora. Cât despre „nevoia unui terapeut", de care vorbea Hawkins, mulţi s-au întrebat: o fi oare acesta Klaus Iohannis? Întrebare legitimă, câtă vreme a trecut, iată, peste un an de la preluarea prerogativelor sale prezidenţiale! „Tace şi face", a fost răspunsul unora din anturajul său. Bine, dar ce face? S-a schimbat ceva de când a venit Klaus Iohannis la Cotroceni? Greu de spus! O analiză o vor face, suntem siguri, în viitor - poate, la finele anului! - presa şi aparatul de propagandă al preşedintelui Iohannis. Vom avea, probabil, o primă judecată a felului în care dl Iohannis conduce trebile ţării (interne şi străine)!

În ceea ce ne priveşte, remarcăm, totuşi, că ceva s-a schimbat: Guvernul Ponta - cu care şi Iohannis s-a „ciondănit", precum a făcut-o Băsescu - a demisionat, iar, în premieră postrevoluţionară, s-a instalat (cu largul aport al Preşedintelui) un guvern de tehnocraţi, condus de fostul comisar european, Dacian Cioloş! „Acest guvern independent - spunea Klaus Iohannis, în discursul de la ceremonia de învestitură, e un pas înspre clasa politică reconectată la alegător, înspre clasa pe care şi-o doresc oamenii." E un pas, va dura un an de zile. Folosiţi acest an din plin! Un an de zile e puţin, foarte puţin în politică, dar e suficient de lung pentru a guverna România bine, pentru a asigura un cadru foarte bun pentru alegeri şi pentru partidele politice care vor să se reformeze." Bun, aşa să fie, numai că - spun analiştii politici - mesajul lui Iohannis a făcut opinia publică să fie infinit mai exigentă cu acest Guvern decât cu guvernele anterioare! Iar, până şi Dacian Cioloş a sesizat uriaşele riscuri ale orizontului de aşteptare uriaşe…

…Dar, în afara acestui moment (eveniment), hai să-i zicem „dătător de speranţă", cetăţenii - şi nu doar analiştii politici independenţi au sesizat un adevăr: încă există o prăpastie între preocupările Preşedintelui şi viaţa de fiecare zi a românilor! Deşi aşteptările sunt mari, iar prerogativele sale, reduse, de pe agenda preocupărilor sale au lipsit, aproape cu desăvârşire - în perioada de când se află la Cotroceni - teme de interes naţional. În perioada consultărilor sale, de la începutul mandatului, cu partidele politice a lipsit, bunăoară, o temă, precum: depopularea României, faptul că migraţia, în loc să scadă, se accentuează. Că, la ora actuală, în afara graniţelor României trăiesc cel puţin 3,5 milioane de persoane de etnie română. Pe Klaus Iohannis nu are cum să-l intereseze (cu sau fără prerogative) faptul că, potrivit unui studiu realizat pe un eşantion de 2.306 de respondenţi din şapte ţări, între care şi România, peste 35 la sută dintre românii din mediul urban au declarat că vor să se mute definitiv în altă ţară. Aşa după cum nu poate rămâne indiferent nici la cauza care generează acest fenomen: sărăcia, apreciată de Daniel Enescu, managing partener Daedalus Millward Brown, drept de departe cel mai important factor care generează intenţia de a emigra. De altfel, cum scrie şi Mediafax, românii ocupă locul al doilea într-un clasament alcătuit din şapte ţări din regiune, în ceea ce priveşte dorinţa de a se muta în altă ţară.

Pe de altă parte, poate neglija preşedintele Iohannis faptul că, potrivit Organizaţiei Mondiale a Muncii (OMM), în România, 15% dintre tineri sunt „prea educaţi" comparativ cu cererea pieţei - rată mai mare decât în Marea Britanie şi Germania - sau că rata şomajului în rândul tinerilor cu educaţie terţiară (şcoli tehnice şi facultăţi) este foarte mare, în România, ajungând la 29,3%, în 2014, mai mult decât triplă faţă de nivelul anului 2000?!

Dar ceea ce aşteaptă mulţi români (mai ales, transilvăneni) de la preşedintele Klaus Iohannis este şi răspunsul (prin fapte şi acţiuni) la întrebarea: va mai continua, sub mandatul Domniei sale, ca toleranţa proverbială a românilor să încurajeze aroganţa udemeriştilor, a celor care, fiind mereu în Parlament, au întins coarda, fără ca fostul preşedinte să-i avertizeze că… totul are o limită? Românii nu cunosc nici azi dacă preşedintele Iohannis a condamnat (sau nu!) acţiunea teroristă de la Târgu Secuiesc, chiar în Ziua Naţională a României! Într-adevăr, care o fi oare aceasta? Ce-i drept, în timpul vizitei din Germania, Iohannis a declarat că „în România nu există o problemă maghiară", iar la televiziune publică (emisiunea în limba germană), că „în România este o discriminare pozitivă a minorităţilor", dar de aici şi până la a stopa (descuraja) acţiunile extremismului maghiar mai este - cum bine s-a văzut - o cale lungă.

Or, chiar şi numai din aceste exemple, o concluzie se impune de la sine: încă, în multe probleme, Iohannis - spunea, ironic, un comentator - este „Terapeutul care face pe… mutu." Pentru că - adăugăm noi - deşi are prerogative reduse ca preşedinte, în toate direcţiile menţionate, influenţa sa ar putea fi una deosebită. Pentru un om simplu, revoluţia, tranziţia, bătălia pentru putere, prăbuşirea comunismului sunt importante doar prin prisma efectelor asupra vieţii sale de fiecare zi.

Asta-i clar… Cât, dinspre Guvernul Cioloş, nimic, pentru ţară, cu folos! Ba da, vreo patru miniştri schimbaţi!

Lasă un comentariu