Pentru a atrage turiştii la „Noaptea Muzeelor", Muzeul de Istorie Sighişoara a propus, pe lângă exponate, o temă cu caracter practic, şi anume focul.
Potrivit dr. în istorie Nicolae Teşculă, directorul Muzeului de Istorie Sighişoara, rolul celor ce se îngrijesc de întreţinerea şi scoaterea la lumină a atâtor obiecte de patrimoniu, prin organizarea „Nopţii Muzeelor", nu este altceva decât o nouă dovadă de ataşament şi preţuire adresată iubitorilor de istorie.
Tema discutată a fost legată de marele incendiu din aprilie 1676, când aproape întreaga cetate a fost mistuită de flăcări. Pe lângă explicaţiile utile, reprezentantul pompierilor „ISU Horea" la nivel de judeţ a făcut şi o mică demonstraţie, explicând cum se mânuieşte un stingător în caz de incendiu, fie acasă, fie într-o altă situaţie în care se cere intervenţie promptă. Pentru a face mai atractivă „Noaptea Muzeelor", turiştii urcaţi în Turnul cu Ceas au avut surpriza să descopere şi să identifice un obiect expus care nu mai fusese expus în turn. Primii cinci vizitatori care au descoperit acel obiect (un stingător folosit în Primul Război Mondial) l-au pozat şi l-au postat pe facebook. Pentru perspicacitate şi spirit de observaţie, au primit ca premiu cele opt volume ale Anuarului, editate până în prezent.
Tot cu această ocazie, cei de la muzeu au organizat pentru turişti trei tururi ghidate, unul dintre obiective fiind „Turnul Cositorarilor", deschis doar pentru acest eveniment la bunăvoinţa comunităţii germane, Parohiei Evanghelice Sighişoara şi a părintelui protopop Hans Bruno Frolich. „Turnul Cositorarilor" trebuie grabnic reparat, observându-se pe toate laturile zidurilor fisuri adânci, fiind în pericol de prăbuşire. Turnul are o formă clasică cu guri de tragere încastrate în ziduri sub formă de lingură, sau lupă întoarsă prin care se trăgea în caz de atac. La baza turnului, laturile formează un patrulater, mai sus construcţia ia formă pentagonală, de unde pornesc spre acoperiş laturi octogonale ale zidurilor, un bastion situat în curtea Consistoriului Evanghelic, unde au loc întâlniri ale comunităţii evanghelice, în prezent compusă din mai puţin de 500 de persoane. Comunitatea este organizată în vecinătăţi şi, ca şi în trecut, s-au extins, din ele făcând parte saşi, români, unguri şi ţigani, cu rol de întrajutorare. Odată sau de două ori pe an, mai ales iarna, prin acel cunoscut „Richtag", cei înscrişi în vecinătate purced la organizarea unui chef, vara organizându-se o serbare câmpenească.
Domnul Nicolae Teşculă, în calitatea sa de director de muzeu şi specialist în domeniu, ne-a spus că este necesară intervenţia pentru consolidarea acestor edificii istorice, fiind nevoie de mână calificată, de proiecte viabile la nivel european, alocarea de fonduri financiare necesare la reparaţii şi consolidări, inclusiv la zidurile de sprijin, intervenţii care să cuprindă versanţii cetăţii şi zidurile de incintă.
