Aşadar, la 5 iunie a.c., am ales primarii şi consilierii locali şi judeţeni, iar, în toamnă, vom alege parlamentarii. Însă, nu puţini alegători cred că, deşi din '90 încoace, România a trecut prin cel puţin şapte cicluri electorale - ca să nu luăm în calcul şi alte „mini-alegeri" - bunăstarea mult promisă de mai toate guvernele se lasă şi acum, în 2016, aşteptată. Ba, mai mult „invenţia" numită „tehnocraţii lui Cioloş" îşi pune (îşi pun) chiar problema, dacă nu cumva ar trebui „umblat" la salariile bugetarilor şi la pensii. Oricum, printre cele mai mici din Europa!
Nu ne-am minţit, deci, unii pe alţii. Noi, românii de rând, că i-am votat, şi ei, politicienii şi parlamentarii (ori guvernanţii) că ne-au promis? Cu precizarea că acum, în zilele noastre, minciuna a fost „oficializată"! Când un demnitar (politician) „de frunte" este întrebat de ce un mare obiectiv economic este privatizat, de ce se vând bogăţiile solului şi ale subsolului, se privatizează băncile etc., cel mai adesea răspunsul este următorul: „Aşa ne cere Bruxelles-ul, Comisia Europeană!". Mai nou, după liberalizarea pieţei financiare, „ţara o vindem la hectar", cum spunea cineva!
Nu merită atunci să ne reamintim de ce spunea, în urmă cu 75 de ani, marele actor Constantin Tănase, care declama pe scena Teatrului Cărăbuş: „Traversăm ani grei de crize (…), Cresc întruna taxe-accize/ Şi cu asta ce-am făcut?/ Ia corupţia amploare,/ Cum nicicând nu s-a văzut,/ Scoatem totul la vânzare/ Şi cu asta ce-am făcut?"
Păi, ce-am făcut? Cum le-am vândut (de activele economice e vorba), le-am adus venituri uriaşe noilor proprietari, străini, de regulă, iar cei care prin munca lor le-au creat, înainte de '89, au ajuns, în multe situaţii (ei, copiii şi chiar nepoţii lor) şomeri, dacă, în cel mai bun caz, nu s-au expatriat!
Consecinţa, după atâtea prezenţe (chemări) la urnele de vot? Mii şi mii de oameni au rămas pe drumuri, iar, în numeroase cazuri, societăţile privatizate - după „îndemnul" Bruxelles-ului: şi-au schimbat obiectivul, iniţial, de activitate. Rezultatul? Vorba aceluiaşi Constantin Tănase: „Pentru a câştiga o pâine,/ Mulţi o iau de la început,/ Rătăcesc prin ţări străine!/ Şi cu asta ce-am făcut?"
…Într-adevăr „Şi cu asta ce-am făcut?", câtă vreme, mai nou, înregistrăm un fenomen la fel de păgubitor: exportul priceperii profesionale, a creierelor, a personalului de înaltă calificare. O adevărată comoară, tot mai solicitată pe plan internaţional, numită Know-how. Constatăm însă şi în acest caz că, după ce că această resursă, inteligenţa, se formează în timp şi cu costuri mari, ea nu este păstrată în ţară, deşi economia românească ar avea nevoie de ea ca de aer. Dacă nu le vom asigura acestora salarii la standarde europene (că tot ne raportăm la… Europa!), de specialiştii noştri (deşi încă puţini la număr, faţă de necesităţi) vor beneficia străinii.
…Iar noi, cei rămaşi acasă, asistăm cum: „Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!/ E sloganul cunoscut;/ Iarăşi am votat ca proştii./ Şi cu asta ce-am făcut?" Semn că, din multe puncte de vedere, situaţia politico-economică din România nu diferă prea mult de cea din timpurile lui Constantin Tănase; că modus operandi al indivizilor autointitulaţi politicieni a rămas tot japca (ambalată demagogic în speranţa că nu va fi recunoscută).
P.S. Din păcate, despre aceste aspecte (din multe altele) cu care se confruntă românii de rând (votanţii de ieri, de azi şi de mâine), preşedintele „plimbăreţ" (dar nu prin ţară, ci peste hotare!) - Klaus Iohannis, nu-şi face deloc probleme. Deşi, înainte de a fi ales, ne-a amăgit cu lozinca „România lucrului bine făcut!" Halal de „bine făcut"!
