„CUGETĂRI FILOCALICE"

Distribuie pe:

„Creştine! Socoteşte-te furnică şi vierme întru toată simţirea, ca să te faci om modelat de Dumnezeu. Căci de nu vei fi mai întâi aceea, nu va urma aceasta; şi pe cât te vei coborî, pe atâta te vei înălţa. Când te vei socoti pe tine ca nimic înaintea Domnului, cum zice psalmistul David, atunci te vei face din mic, mare, pe nebăgate de seamă. Şi când vei crede că nu ai şi nu ştii nimic, atunci te vei îmbogăţi şi în făptuire şi în cunoştinţa de laudă întru Dumnezeu. Zdrobeşte braţul celui păcătos şi viclean, adică a plăcerii şi al vicleniei, din care se naşte păcatul. Zdrobeşte-l prin înfrânare şi prin nerăutatea smereniei".

Sfântul TEOGNOST,

„Filocalia", vol. IV, pag. 250-251

***

„Nimic nu este mai bun decât rugăciunea curată, din care ţâşnesc ca dintr-un izvor virtuţile: înţelegerea, blândeţea, dragostea, înfrânarea, ajutorul care vine prin lacrimi de la Dumnezeu, deodată cu mângâierea. Iar frumuseţea acesteia stă în aceea că mintea se află numai în cele zise şi gândite şi are pururea o dorinţă nesăturată după întâlnirea cu Dumnezeu".

Ibidem, pag. 251

***

„De pofteşti să te învredniceşti de vederea dumnezeiască şi de arătări în minte, îmbrăţişează mai întâi viaţa cea paşnică şi liniştită; şi îndeletnicindu-te astfel, cunoaşte-te pe tine însuţi şi pe Dumnezeu. Căci dacă se împlineşte aceasta, nu mai e nimic care să te împiedice de-a vedea cu mintea, într-o stare curată şi netulburată de nicio patimă, ca într-un nour subţire, pe Cel nevăzut de nimeni, binevestindu-ţi mântuire prin cunoştinţa Sa mai îndesată. Precum atunci când se arată fulgerul, se aşteaptă îndată tunetul, aşa acolo unde a luminat milostivirea dumnezeiască, se linişteşte şi furtuna patimilor. Iar unde se întâmplă aceasta, îi vine totodată celui ce a dobândit-o şi arvuna fericirii de sus şi a vederii dumnezeieşti (cunoaşterii lui Dumnezeu)".

Ibidem, pag. 252

P.S. Să luăm aminte la cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: „Privegheaţi şi vă rugaţi că nu ştiţi ziua şi ceasul" şi „Cerul şi pământul vor trece dar cuvintele mele nu vor trece".

„Comori filocalice" vol. II

Lasă un comentariu