La începutul lunii iulie a acestui an, am avut marea bucurie de a păşi pe urmele bravilor ostaşi români, care au luptat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în crâncenele bătălii care s-au dat în Munţii Tatra. Am văzut Munţii Tatra aşa în toată măreţia şi splendoarea lor, şi parcă ne vorbeau de la înălţimea lor, de acei bravi eroi români care au luptat, şi mulţi şi-au dat viaţa, pentru eliberarea acelor teritorii.
În fosta Cehoslovacie, armata română a desfăşurat operaţii militare în perioada 18 decembrie 1944 - 12 mai 1945, timp de cinci luni, confruntându-se, pe lângă rezistenţa disperată a inamicului, cu un teren puternic frământat şi împădurit, zăpadă şi viscole, lipsa căilor de comunicaţii etc. Înfrângând toate greutăţile, armata română a pătruns peste 400 km în adâncimea dispozitivului german, traversând 10 masive muntoase, forţând patru cursuri de apă, eliberând 1722 localităţi, între care 31 oraşe. La operaţiile de pe teritoriul fostei Cehoslovacii au participat 248.430 militari români, din rândurile cărora au căzut 66.495, reprezentând peste 25 % din totalul efectivelor angajate.
Desigur, acest imens efort militar a necesitat o masivă contribuţie economică, mobilizarea integrală a tuturor energiilor naţionale. Între altele, pe lângă satisfacerea peste necesar a armamentului, muniţiilor şi echipamentului militar pentru armata română, au fost expediate frontului multe tone de alimente şi furaje, care nu numai că au satisfăcut nevoile trupelor române, ci au fost folosite şi pentru hrănirea populaţiei din zonele de acţiune de acolo din teritoriile fostei Cehoslovacii. Totodată, România a pus la dispoziţia frontului întregul său sistem de comunicaţie feroviar (inclusiv materialul rulant vagoane locomotive), rutier, aerian, reţele de telefon şi telegrafice etc.
Mulţi eroi români şi-au dat viaţa pe acele meleaguri şi îşi dorm somnul de veci în pământ străin, pentru eliberarea căruia au luptat până la jertfa supremă. În foarte multe localităţi de pe acele meleaguri sunt troiţe, monumente, plăci, cimitire militare, obeliscuri, prin care sunt omagiaţi soldaţii români căzuţi acolo la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Oamenii acelor locuri păstrează vie amintirea eroilor români, cărora le poartă un respect deosebit. Cu atât mai mult, noi românii trebuie să păstrăm vie amintirea eroilor români căzuţi în luptele crâncene purtate în Munţii Tatra, precum şi tuturor eroilor noştri căzuţi pe toate câmpurile de luptă de-a lungul istoriei.
Eroii români căzuţi pe toate câmpurile de luptă, indiferent din ce colţ de ţară proveneau, toţi împreună formează acea sfântă cunună de eroi martiri ai neamului românesc, care şi-au dat viaţa pentru neam şi pentru ţară. Toţi aceşti eroi au urcat"„golgota" neamului lor, purtând povara chinurilor şi a umilinţelor, la care, secole de-a rândul, neamul românesc a fost supus. Aceşti eroi sunt modele de luptători pentru neam şi ţară. Eroii români din toate părţile ţării s-au jertfit pentru ţară şi pentru glia strămoşească. Au fost răstigniţi pe altarul de jertfă al neamului românesc şi pironiţi pe crucea de suferinţă a gliei lor strămoşeşti. Ei n-au cârtit nicio clipă, nu s-au dat la o parte de la jertfă, precum Hristos şi-a asumat suferinţa pentru păcatele întregului neam omenesc, tot aşa şi aceşti eroi şi-au asumat suferinţa şi chinurile neamului lor, atât de mult oropsit de-a lungul vremii, chiar pe pământul său. Fiecare dintre cei căzuţi în războaie a îmbrăcat veşmântul eroului şi cununa martirului. Prin rolul lor istoric, aceşti eroi şi-au câştigat laurii nemuririi. Pentru vrednicia faptelor lor, suntem obligaţi să le purtăm o veşnică şi pioasă amintire, să înălţăm către cer, pentru ei, rugăciunile noastre, se cuvine să le aducem cinstea, lauda şi recunoştinţa noastră a urmaşilor, a celor ce simţim româneşte, a celor ce ne iubim ţara şi credinţa strămoşească şi ne preţuim istoria.
