Convorbire cu ing. Fülöp-Nagy János, director general Balneoclimaterica Sovata, vicepreședinte al Organizației Patronale a Turismului Balnear din România
- Lucrați în turism de 32 de ani, cu funcții de conducere din 1986. În 1990 ați fost numit director la Balneoclimaterica Sovata, aveți, deci, o viziune de ansamblu asupra acestui sector. Spuneți-ne, vă rugăm, de ce tot batem pasul pe loc în acest domeniu?
- În ciuda resurselor enorme pe care le are țara noastră (peisaje mirifice, litoral extins și rezerve balneare nemaiîntâlnite), turismul n-a fost nici înainte vreme punctul forte al economiei românești, cu toate că din această îndeletnicire aleasă unele țări fac bani frumoși, turismul devenind principalul contributor la Produsul Intern Brut al acestora. De ce această stare de fapt, vă rog să nu mă întrebați pe mine, pentru că și dumneavoastră cunoașteți realitățile la fel de bine.
- Trebuie să recunoaștem: există turism și turism. Noi nu ne putem compara, dintr-un anumit punct de vedere, cu țări ca Franța, Italia și Spania, Marea Britanie etc., dar le avem și noi, pe ale noastre.
- Segmentul nostru ar fi turismul de sănătate sau balnear, domeniu în care avem atâtea resurse încât nimeni nu ne-ar putea întrece.
- Despre ce anume ar fi vorba?
- Potențialul României este ieșit din comun. Suntem pe locul I în Europa în privința resurselor minerale utile pentru sănătate. Avem peste 1.300 de zăcăminte, din care peste 300, cunoscute și atestate. Este vorba despre ape și nămol cu multiple calități terapeutice, dar nepuse în valoare din lipsa infrastructurii și a investițiilor. La ora actuală avem 37 de stațiuni de interes local, național și internațional, când am putea avea de cinci-zece ori mai multe. Dacă îmi cereți să exemplific, nu merg mai departe de județul Sălaj, la Bizușa, Ileanda și Boghiș, cu resurse balneare foarte prețioase, dar nepuse în valoare.
- Totuși, în ultima vreme se bate monedă pe turism, în general, și pe cel balnear, în special, dar rezultatele nu se prea văd. Ce părere aveți?
- Uniunea Europeană stimulează turismul. Ea are un program special și chiar favorizează acest sector de activitate. La noi treburile se mișcă mai greu pentru că s-a clarificat foarte târziu situația juridică a patrimoniului (clădiri ce aparțineau sindicatelor, tineretului, cooperației etc). Ca urmare, procesul de privatizare la balnear s-a desfășurat mult mai anevoios. De altfel, dacă îmi cereți opinia, în 1990 statul nu trebuia să renunțe la acest sector. O strategie națională unică, elaborată și controlată de specialiști, ar fi făcut mult mai bine acestui sector și țării, închizând astfel accesul unor neaveniți, care au compromis dezvoltarea turismului balnear. Cu toate aceste neajunsuri, trebuie să recunoaștem că turismul în România este în ascensiune, chiar dacă rezultatele nu sunt pe măsura așteptărilor. A crescut numărul unităților de cazare, s-a îmbunătățit confortul, condițiile de găzduire a turiștilor. De asemenea, s-au extins bazele de tratament și s-au căutat căi de mai bună ocupare a timpului turiștilor, excursiile pentru agrement în zonele limitrofe fiind o soluție adecvată. Așa de pildă, în ultimii 15 ani, la Sovata, lanțul de hoteluri Danubius, de care aparținem, a investit în baza materială, din profiturile locale, 27 de milioane de euro. Practic, putem spune că profitul realizat de către IBC Sovata a fost reinvestit integral, ceea ce a constituit un mare avantaj.
- Care ar fi stațiunile balneoclimaterice din țară cu o dezvoltare postdecembristă mai mare?
- Este vorba de Sovata, Covasna și Tușnad.
- Un top la zi al stațiunilor balneoclimaterice?
- Sovata, locul I, Felix-Oradea , locul II, Covasna, locul III. Am în vedere aspectul și calitatea serviciilor oferite. De altfel, e de știut, stațiunea Sovata ocupă acest loc încă din anii de pe vremea comunismului.
- Care sunt atuurile Stațiunii Sovata?
- Fără cadrul natural de care beneficiem nu s-ar fi rezolvat mare lucru. Lacul Ursu este fără îndoială vedeta, dar mai avem și lacurile Aluniș, Mierlei, Negru, Roșu, Verde, care, la un loc, formează complexul balnear cu apă și nămol. Apoi lacul Tineretului, cu apă dulce , ca loc de agrement, pescuit și plimbări cu barca. Fără aceste lacuri nu ar exista Sovata, pentru că oamenii vin aici pentru tratament. Apreciez că lacurile au un aport de cel puțin 50 la sută la renumele stațiunii noastre. De asemenea, cadrul natural, peisajul, munții de sare etc. Cealaltă parte revine factorului uman, pentru că, se știe, omul sfințește locul. La Sovata a fost curățenie dintotdeauna. S-a mâncat bine, calitatea serviciilor a fost și este la cote înalte, la care se adaugă amabilitatea personalului.
- Stațiunea Sovata a devenit în ultimii ani o adevărată perlă a turismului balnear din România. Care sunt factorii care au contribuit la această frumoasă ascensiune?
- Cred că tonul l-a dat investitorul, lanțul de hoteluri Danubius, la care s-au aliniat și cei de la Aluniș și Hefaistos. La aceasta s-au adăugat proprietarii de vile și pensiuni, care s-au întrecut în a le transforma în locuri de odihnă cât mai aspectuoase și confortabile. S-a pus accent deosebit pe ridicarea gradului de confort, dar și pe aspectul estetic și arhitectural al construcțiilor. În altă ordine de idei operatorii cu baze de tratament și-au diversificat oferta, adică numărul și calitatea procedurilor, astfel încât să facă față unei game cât mai largi de boli și afecțiuni, spre satisfacția solicitanților. Complexul balnear Aluniș este un exemplu în acest sens. La toate acestea se adaugă aportul primăriei Sovata care în ultimii ani a cheltuit 50 de milioane de euro, bani de la Uniunea Europeană pentru modernizarea infrastructurii și înfrumusețarea stațiunii. Este vorba de înlocuirea rețelei vechi de apă și canalizare, de asfaltarea străzilor și căilor de acces, de extinderea și diversificarea spațiilor verzi, a aleilor pietonale, modernizarea iluminatului etc. Toate acestea au cunoscut o înnoire consistenta. Pentru punerea în valoare a zonei și a împrejurimilor au fost construite peste 25 km de trasee turistice în jurul stațiunii Sovata. Adunate toate la un loc, fac din stațiunea Sovata o adevărată perlă a turismului balnear românesc.
- Dacă așa stau lucrurile, înseamnă că e și solicitată.
- Stațiunea este tot mai solicitată, nu numai în perioada de vârf, estivală, legată de funcționarea lacurilor, ci și în restul anului. Nu mai vorbim de sărbătorile de iarnă, de revelion. Se apreciază că prin Sovata trec anual circa 25.000 de turiști, care apelează la serviciile noastre, dintre care 6.200 sunt pensionari cu bilete. În plin sezon Stațiunea Sovata găzduiește zilnic circa 4.000 de turiști, cărora trebuie să li se asigure masă și casă, dar și condiții de tratament.
-Câți din aceștia beneficiază de binefacerile terapeutice ale Lacului Ursu?
- Anual vindem circa 110.000 de bilete de intrare, iar durata de funcționare optimă a lacului este de 4-5 săptămâni. Cei mai fructuoși ani, din acest punct de vedere au fost 1981 și 2015.
- Există părerea că Lacul Ursu ar fi principala sursă de venituri a stațiunii.
- Este o părere preconcepută. Cele 2 hoteluri de patru stele ( Sovata și Brădet), împreună cu baza de tratament, aduc 70 la sută din venituri.
- Cine sunt musafirii Stațiunii Sovata? De unde vin ei?
-Circa 80 la sută vin din toate colțurile României, 12 la sută din Republica Moldova, 1,5 la sută din Ungaria. Diferența, din alte țări ale lumii, în speță, Israel.
-Ce va rezerva viitorul Stațiunii Sovata?
- Nu vor mai fi extinderi, mai ales în zona de tratament. Studii aprofundate au dovedit că lacurile au un anumit grad de suportabilitate care nu trebuie depășit. În Sovata se aplică circa 2.000 de proceduri pe zi, tratamente care implică utilizarea apei balneare și a nămolului. Este îmbucurător faptul că în urma cercetărilor efectuate de câteva institute de specialitate s-a constatat menținerea calității apei la nivelul anului 1970. Nici capacitatea de cazare nu trebuie extinsă, dar mai trebuie lucrat la modernizarea ei, ceea ce și facem. În anul 2018 vom demara un program de creștere a gradului de confort la hotelul Făget, prin ridicarea lui de la două la trei stele. Cu toate acestea el va rămâne la dispoziția pensionarilor cu bilete prin Casa de Pensii. La subsolul hotelului vom realiza o bază proprie de tratament, tocmai în ideea sporirii gradului de confort al celor cazați aici.
-Spre final, să ne întoarcem de unde am pornit. Ce șanse va avea turismul românesc, în general, și cel balnear, în special?
-Șanse ar fi mari, pentru că resurse avem cu duiumul, dar depinde de deciziile strategice ale Guvernului. Adică le vom valorifica eficient sau le vom lăsa moștenire generațiilor care vor urma? Până atunci vreau să vă relatez cum procedează guvernul ungar, care a elaborat un program național de dezvoltare turistică balneară, numit „ Planul Szeczeny", pe baza resurselor de ape termale, descoperite în perioada anilor 70, cu prilejul forajelor pentru petrol. Nu știm dacă au găsit suficient petrol, dar de ape termale au dat cu duiumul. Culmea este că sursa acestor ape termale sunt Munții Apuseni, unde se pritocesc la 1.200 m adâncime, dar cum ele nu cunosc granițe invadează și întreaga Câmpie Panonică. Ungurii le exploatează și aproape că nu există localitate fără ștrand cu apă termală binefăcătoare, în vreme ce noi, ca furnizori de resurse, așteptăm. Și ce zonă balneară ar putea lua ființă numai în arealul Oradea-Arad-Sălaj!
