În ziua de 19 august 1601 a fost ucis Mihai Viteazul. Amintirea lui e prețioasă. În timpul vieții din reședința lui de la Alba Iulia, la 3 noiembrie 1599 spunea: „Am luat sub apărarea noastră pe locuitorii din Târgu-Mureș, fiindcă le cunoaștem credința față de noi". Acesta este contextul în care Mihai Viteazul își face prezența în istoria locală dându-i notă de particularitate. Acum, când s-a restaurat cetatea, monument reprezentativ pentru această perioadă medievală în care a trăit Mihai Viteazul, documentele, actele lui de guvernare care privesc Târgu-Mureșul ar trebui să-și aibă locul la vedere. Cetatea restaurată oferă spații generoase, a căror atractivitate ar spori pentru publicul vizitator prin expunerea lor, pentru că azi istoria se face „la vedere". Cel mai potrivit loc ar fi „Bastionul Tăbăcarilor". Bastionul Tăbăcarilor era apărat de români, pentru că tăbăcarii au fost prima breaslă românească acceptată în cetate. Aranjarea lui ca spațiu muzeal ar permite etalarea documentelor. Desigur, originalele rămân în arhive, dar s-au făcut facsimile după ele, care sunt convenabil de expus și care ar aduce dovezi clare despre vremuri. Ele au fost studiate și fabricate de specialiști care au lucrat la arhive: Ioan Ranca, Liviu Boar și regretatul Viorel Grama. Ar fi important și pentru munca lor, ca acestea să nu rămână într-o pagină de carte, pe un raft. Publicul ar vedea un document medieval, semnătura lui Mihai Viteazul pe un document, pecetea. Se tot împuținează istoria noastră, trebuie să arătăm ce avem. Bastionul Tăbăcarilor are în sine un farmec medieval. La intrarea de la parter spre subsol, în partea dreaptă, coboară un pod de lemn făcut pentru caii care erau adăpostiți în subsol. Fără podul acela n-ar fi avut cum să-i coboare. Acest pod „în sine" este un obiect de muzeu. Dacă în partea dreaptă este „podul", în stânga este o ușă, care „se zice" că duce într-un tunel subteran, care leagă bastionul de biserica catolică „Sf. Ioan Botezătorul". Ar fi nedrept să se rateze un asemenea potențial turistic. De ce să nu fie amenajat „dacă există"?
În spațiile de la etajele bastionului ar putea fii expuse armele cu care acești românii apărau bastionul. Ioan Eugen Man, în cartea sa, „Târgu-Mureș, istorie urbană de la începuturi până în anul 1850", vol. I, Editura „Nico" Târgu-Mureș, 2006, le descrie cum erau, cum se trăgea cu ele, chiar și câte erau. Se pot face replici după ele. Cine știe ce arme vor fi în viitor să apere cetățile lumii? Tot aici, activitatea breslei ar putea fi sugerată prin diaporame, aranjarea unor personaje (de tip manechin), care să reconstituie prin materiale și unelte atmosfera acelor vremuri.
Nu mi-am propus să elaborez o tematică pentru o expoziție de istorie medievală, un proiect, cum se spune acum. Am plecat doar cu experiența zecilor de expoziții pe care le-am organizat într-un muzeu, zeci de ani în care relația cu publicul a fost pe primul loc în activitatea mea. Poate și cu puțină „nostalgie". Mi-am dat licența în istoria artelor, cu academicianul Virgil Vătășianu, cu tema „Cetățile baroce ale Transilvaniei din sec. XVIII". Îmi dau seama acum, după atâta timp că sună ca un proiect de turism cultural. Este adevărat că cetățile Târgu-Mureșului sunt de secol XVI și XVII, nu sunt de secol XVIII și nu sunt baroce. Contează „monumentul".
Pe cât de grea a fost munca de restaurare, pe atât de complexă va fi munca de valorificare a monumentului. Expresia modului de viață medievală existent în cetatea medievală, prin preluare trebuie să ajungă la publicul contemporan printr-o altă formă, mai complexă, care vizează evenimentele, relaxarea, distracția și emanciparea culturală, de unde personalitatea lui Mihai Viteazul nu poate lipsi.
