Oricine poate constata că, deocamdată, Contractul României cu modernitatea, pe care credeam că l-am semnat încă din primele luni după Revoluție (cu Ion Iliescu, președinte), rămâne și astăzi o vastă neîmplinire, cu prea multe lucruri vechi și prea puține lucruri noi.
Cât despre perioada următoare - când România a avut alți doi președinți -escu, așa-zisele „Proiecte de țară" au lipsit cu desăvârșire! Acum, trăim în anul de grație 2016, când avem o singură certitudine: un președinte fără -escu, în persoana etnicului german, Klaus Iohannis, o premieră demnă de semnalat. Aici se cuvine o subliniere: vrând, în mod deliberat, să atingă „coarda" sensibilă a românilor nemulțumiți (și care l-au votat în număr impresionant!), Iohannis și-a „cucerit" alegătorii (populația, în fond) cu proiecte intitulate „România lucrului bine făcut" (adică, nemțește)! Întrebare: acum, la peste un an de la lansarea așa-zisului proiect, am putea enumera câteva domenii (lucruri) în care românul de pe stradă să constate că există măcar un început de „lucru bine făcut"? Niciunul! Iar, dacă da, enumerați-le, stimați, prezumtivi, cititori.
În schimb ce a făcut noul președinte? Într-un discurs la Parlament, ținut la un an de la preluarea mandatului, ne-a anunțat că a înlocuit „România lucrului bine făcut", sloganul său de campanie, cu „România educată". „ Cred că România educată - declara Iohannis în plenul reunit al Parlamentului - trebuie să devină un nou proiect de țară, pe care să-l asumăm și să-l ducem la bun sfârșit." Să dea Domnul!
… Dar, s-o fi gândit președintele (și Domnia Sa, profesor la bază!) că cei în sarcina cărora stă realizarea proiectului „România educată" (dascălii, în principal) au, încă, salarii mici?! Dovada: după cum s-a anunțat, la 1 august a intrat în vigoare noua grilă de salarizare, iar beneficiarii vor fi - conform OUG nr. 20 - circa 650.000 angajați din cadrul tuturor familiilor ocupaționale plătite din banii statului. Printre beneficiari, și profesorii. În scripte, arată a fi o majorare, ceea ce sună bine, în fapt cei care au muncit o viață-ntreagă nu au cine știe ce beneficii. Bunăoară, în învățământul preuniversitar, dascălul cu cea mai mare experiență și cel mai mare grad va primi 3.608 lei salariu de bază (adică 2.531 lei net), iar învățătorul cu peste 40 de ani de experiență și grad maxim, va avea 2.889 lei salariu de bază (2.029 de lei în buzunar). Dascălilor care muncesc în învățământul special li se adaugă un procent de 15%, iar cei care au gradații de merit vor primii în plus 25%, ambele procente calculate din salariul de bază. Cu tot cu ele, poate ajung la 3.000 de lei net.
Concluzia? În scripte - cum scriam mai sus - majorarea ar suna, oarecum, bine, în realitate, cei care muncesc de-o viață în învățământul preuniversitar nu au cine știe ce beneficii. Cum rămâne atunci cu „proiectul de țară", „România educată", deoarece, fără cointeresarea materială, un program (proiect de țară)oricât de nobil ar fi, ca intenție, nu prea are șanse de reușită. Dar cine știe… vom trăi și vom vedea. Asta, în cazul în care proiectul „România educată" nu va fi „uitat" (pierdut pe drum), precum și „România lucrului bine făcut", ale cărui „beneficii", acum, la peste un an de la lansare, există, dar… lipsesc cu desăvârșire!
În realitate, românii așteaptă de la Președinte, de la Cabinetul tehnocrat (Guvernul Meu!) nu programe fantasmagorice, ci o creștere economică, despre care - cum spunea chiar Iohannis - „să nu vorbim doar în termeni statistici și de date, ci una care să se reflecte în viața de zi cu zi, în nivelul de trai al fiecărui român". Din păcate, românii au fost mereu păcăliți, mințiți - mai ales în campaniile electorale -, iar așa-zisele „proiecte de țară" au rămas o vastă neîmplinire. Din păcate…
