Preotul și credincioșii unei parohii au ieșit într-o zi de vară secetoasă la rugăciune pentru ploaie, în mijlocul satului, la troiță. Peste drum era o crâșmă și erau acolo mai mulți oameni. Părintele s-a hotărât să meargă și să-i cheme și pe cei de acolo ca să se roage cu toții.
- Dragii mei, noi facem rugăciuni pentru ploaie, haideți și voi să ne rugăm împreună, să ne dea Dumnezeu ploaie la vreme, ca să se îndrepte recoltele și să putem supraviețui.
- O, părinte, d-apoi dacă avem bere ce ne mai trebuie nouă apă!
Câtă dreptate avea Dumnezeu când le spunea unora: O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi?! (Mt. 17,17)
