„Noi trecem, problemele rămân!"

Distribuie pe:

Alegerile au trecut, cei învestiţi să ocupe scaunele de primari şi de consilieri locali au fost validaţi, ba chiar s-au apucat de lucru, unii mai vârtos, alţii doar de umplutură. În rest, o apatie ce se aseamănă mai degrabă cu lenea.

Mulţi dintre aleşii locali, odată ieşiţi pe porţile primăriilor, după câte o şedinţă de Consiliu local, cu puncte pe ordinea de zi care mai de care mai alambicate, ce ascund te miri ce danii oferite unor intermediari în ale jumulitului ban public, se risipesc, fiecare cu treaba şi interesul lui.

La Sighişoara, este demn de luat în seamă o anumită trezire din amorţeală, după aproape doi ani de interimat, odată cu descăunarea fostului primar Dăneşan, şi alegerea noului primar, în persoana domnului prof. Ovidiu Mălăncrăvean, şi a prof. Toth Tivadar, în postura-i de viceprimar.

M-am simţit obligat să le spun că o atare activitate de administrare şi gospodărire locală îşi află corespondenţa printr-o mai mare implicare în curăţenia străzilor, a parcurilor, a locurilor de joacă pentru cei mici, împrospătarea liniilor de marcaje a trecerilor pietonale, a plombării străzilor peticite pe alocuri cu asfalt, toaletarea pomilor ornamentali, activitate mai susţinută în hâşâirea cerşetorilor din centrul oraşului de către poliţiştii locali, o mai mare implicare şi urmărire în ceea ce priveşte colectarea gunoaielor menajere. Activităţi care ţie, ca locuitor al bătrânului burg, îţi dau un sentiment de neputinţă, văzând noianul de încălcări ale legii pe diferite paliere ale afacerilor unde banul public este mătrăşit pe te miri ce temeiuri.

O mostră mai elocventă este achiziţia fostului orfelinat de fete, situat în fosta clădire a Şcolii nr. 5, actuala Şcoală Gimnazială „Octavian Goga", în vederea construirii unui „cămin de bătrâni", sumă oferită Consistoriului Evanghelic ce se ridică la circa 300.000 euro, rămasă în paragină, o adevărată bombă cu ceas, clădire ce ar putea să se prăbuşească oricând. Este de neînţeles cum creşte acea piramidă hidoasă de gunoi menajer, fără ca cineva să intervină.

Trăim cu speranţa că lucrurile vor începe să se mişte într-o direcţie bună, ceea ce nu-i puţin pentru un oraş-cetate trecut în lista Patrimoniului Mondial UNESCO, a cărui pondere cât de cât economică a rămas turismul, şi acela limitat de anotimpuri.

În rest, o jumătate de an, cu zile friguroase, cu străzi pustii, fără animaţie şi cel mai de neînţeles lucru pe plan cultural-local, mai nimic de oferit: sporadice expoziţii de pictură şi câte vreun festival (cel de blues, Proetnica sau cel medieval, care, anul acesta, a fost stopat datorită unor ilegalităţi constatate în organizarea lui), marcarea unor evenimente istorice, alte două, trei apariţii sporadice ale fanfarei municipale, în rest… „vânare de vânt".

 

Lasă un comentariu