FESTIVAL CULTURAL-ARTISTIC, ÎN SATUL CU PARFUM DE LEGENDĂ, VAIDACUTA

Distribuie pe:

VAIDACUTA, satul uitat de timp, cu tot soiul de comori ascunse, vatră strămoşească, muzeu viu dincolo de lumea reală, locul dintre cer şi pământ, unul dintre cele mai pitoreşti, mirifice şi interesante sate, pur românesc, aşezare unică în România pe dealurile Nirajului, situat în proximitatea municipiului Targu-Mureş, la baza interfluviului dintre râurile Niraj şi Târnava Mică. Constaţi aici o desfătare sublimă a naturii, casele sunt bijuterii de pus în muzeu, un colţ de rai, aer curat, apă rece din fântână, parfum de flori de câmp şi forme de viaţă încremenite în timp. Admiri în tihnă minunăţia cu care Dumnezeu îţi bincuvântează privirea cât cuprinzi cu ochii, câmp şi terenuri roditoare. Drumul de acces în sat este drum de deal, protejat de furiile naturii, înghiţit pe de o parte şi de alta de vegetaţie, copacii şi-au împreunat crengile într-un straniu tunel al timpului. Drumul te duce direct în satul părăsit, până unde „lumea se gată", cu gustul acela amar şi sălbăticit al singurătăţii, sat asemenea unui Pompei de-abia dezvelit de sub lava blestemului. Aici mai trăiesc doar 3-4 familii, femei bătrâne şi singure, care nu s-au îndepărtat de valorile primordiale ale omului inteligenţa şi simplitatea.

Locul acesta e părăsit de ani de zile. Zeci de case pustii, monument de arhitectură rurală. Ce întâmplări, ce magie sau cumplit blestem au dus la această singurătate? Simplu: industrializarea din perioada comunistă, urmată de democraţia falsă de după 1989 şi apoi poziţia sa geografică l-a izolat de civilizaţia urbană. Prin localitate nu trece niciun drum important. Sat cu uliţă şi poteci, care, pe undeva mai brăzdează din Evul Mediu proprietăţile importante ale localnicilor. Mai dăinuie biserica cu turla ei înălţătoare, care rezistă de peste vremuri, dovadă a oamenilor harnici, frumoşi şi buni, străbunii acestui sat cu mare credinţă în Dumnezeu, conştiinţa libertăţii şi demnităţii umane. În curtea bisericii s-a ridicat un monument în cinstea eroilor căzuţi în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Peste drum de biserică se află o casă tradiţională transformată într-un mic muzeu, o cameră cu pături înalte, scaune învechite, blidar, ploaptan de tuci, o laviţă, icoane pe pereţi, costumele populare ale satului, şi pe o masă care completează mobila timpului, o carte de rugăciuni. La intrare, cartea de onoare a muzeului. Invitat de prietenul şi colegul meu din fostul Combinat Chimic Târnăveni, fiu al satului, inginer IONICĂ SITA, la acest frumos festival, fidel al organizării de mai mulţi ani al acestuia, mi-a fost dat să trăiesc o zi de mare frumuseţe, uimit de povestea de basm a acestui sat, căldura sufletească a prietenului meu dedicat cu trup şi suflet acestuia, satul lui natal.

Festivalul „VAIDACUTA, SATUL MEU 2016", a început la 25 august, ora 17, cu o seară de poezie şi muzică folk (Traian Comşa, Sighişoara) dedicate satului românesc, în prezenţa unor oameni de cultură din judeţul Mureş (Targu-Mureş, Târnăveni, Sighişoara şi Reghin). Amfitrionul şi organizatorul serii de poezie a fost domnul Nicolae Băciuţ, însoţit de poetul Mircea Dorin Istrate, „Voievodul poeziei ardeleneşti", preşedintele L.S.R. filiala Mureş, şi poetul şi scriitorul Răzvan Ducan din Târnăveni. Au fost recitate poezii de către poetul şi scriitorul Nicolae Băciuţ, Mircea Dorin Istrate, Aurel Hancu, Dumitru D. Silitră, Piroska Hanea, preotul din satul Cerghizel. Discuţii, comentarii şi vorbe frumoase pe seama acestei întâlniri de suflet au avut: sculptorul Ioan Astăluş din Târgu-Mureş, Dumitru D. Silitră şi Petru Lechinţan din Târnăveni, Gabriella Costescu, preşedintele Asociaţiei Literare „Creneluri Sighişorene".

Entuziasmat, printr-un discurs de înaltă ţinută intelectuală, a fost domnul profesor teolog, ziarist şi scriitor, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Costel Neacşu, care i-a însoţit la această seară literară pe participanţii poeţi şi scriitori din Târnăveni, personalitate bine cunoscută, candidat de mare valoare la alegerile parlamentare din toamna acestui an. Seara s-a încheiat cu „Cina cea de Taină": slănină, ceapă, roşii şi tocană de berbecuţ la ceaun, ţuică şi vin de Vaidacuta, prin ospitalitatea deosebită a inginerului Chirilă, fiu al satului, Asociaţiei „VAIDACUTA SATUL MEU" şi a inginerului Ionică Sita.

Duminica, 28 august 2016, a fost dedicată „FIILOR SATULUI" şi locuitorilor din satele apropiate, începându-se cu o slujbă religioasă, comemorarea eroilor satului în biserica din centrul satului, urmată de un concert de muzică populară la care şi-au dat concursul: Ciprian şi Mihaela Istrate, ceteraşii de pe câmpie Nelu Şopterean, Leontina Pop, Ileana Moldovan, Maria Precup, Mihai Petreus, Ovidiu Furnea şi Monica Pârlea, care au fost frenetic aplaudaţi. Festivalul s-a încheiat seara târziu cu o masă foarte bogată, în aer liber, cu supă de tăiţei, găină fiartă şi sos de roşii, ca la „mama acasă", lămpaşuri cu petrol pe mese şi foc de tabără, feerie de basm şi visare la aerul curat şi liniştea satului pustiit şi bătut de vânturi.

Felicitări Ionică Sita, felicitări tuturor organizatorilor şi participanţilor la acest festival, felicitări Vaidacuta!

Lasă un comentariu