Poate singura manifestare din județ, prin care s-a sărbătorit ,,Ziua Limbii Române", a fost la ,,Casa Iancului" din Târgu-Mureș, unde organizatorii, pur și simplu, nu au mai avut scaune pentru numărul foarte mare al participanților. Explicația ar fi: valoarea binecunoscută a vorbitorului, de data aceasta domnul Lazăr Lădariu, interesul pentru temă și nivelul înalt al activităților desfășurate aici de Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu" - președinte Ioan Berța.
A fost, poate, cea mai frumoasă prelegere pe care am audiat-o până acum la ,,Casa Iancului". Și nici nu putea fi altfel când ,,în dulceața de cuvinte, printr-o curgere mierosă, de frumoasă limbă românească", domnul Lazăr Lădariu ,,a purtat limba noastră română prin cărări înrourate scânteinde în lumină ca într-o curgere lină, limpede și cristalină spre columne de dor și jale" prin ,,sufletul cel fără de odihnă pentru neam și țară" al Văcăreștilor, al lui Dosoftei, Eminescu, Alexe Mateevici, George Sion, Coșbuc, Grigore Vieru, Ion Nenițescu, Păunescu...
Ne-au încântat și ne-au mângâiat sufletul nostru cel pustiit de această mincinoasă vreme, prin care trecem de prea mult timp, nestematele versuri ale celor amintiți mai sus, toate cu referire la limba română, adevărate mărturisiri de credință, izvorâte din fântâna sufletelor lor cele atât de simțitoare, aflătoare aici, în „patria de pământ și de cuvinte", unde se fac și se desfac toate câte sunt pe noi și țară.
Înlăcrimate versuri, imne desferecătoare de bucurii, leacuri pentru suflete, la orice vreme ne îndeamnă să ne păstrăm nealterată limba, pentru ca, păstrând-o, să putem purta cu noi, de-a lungul vieții, toată zestrea lăsată de moșii și strămoșii noștri din timpurile cele învechite, unele din ele venite chiar de la margine de vreme. Au fost acele versuri îngânate-n gând de fiecare, colinde și pricesne dumnezeiești, candele cu lumină însfințită, atârnând parcă pe altarul sufletului nostru cel betegit de griji și de nevoi, străluminând maiestuos icoana Maicii Românii.
Iată, așadar, cum pot fi cuvintele veghetoarele neamului românesc, rugă și blestem, miere și fiere, speranțe și deznădejde, jale și bucurie, toate cele pe care sufletul nostru le dă ca vamă trecătoarei vieți.
Iar atunci când ne-am trezit ca dintr-un vis din expunerea domnului Lazăr Lădariu, un grup de doamne (Ileana Ludușan, Floarea Perțe, Emilia Sobiețki, Maria Ogrean), toate îmbrăcate în frumoase costume populare, cinstind astfel semnificația zile, ne-au încântat cu câteva binecunoscute melodii pe versurile poeților amintiți.
Ca întotdeauna, la manifestările de la ,,Casa Iancului" participanții pot interveni dacă cred de cuviință că au să ne comunice ceva deosebit cu referire la temă. De această dată doamna Ileana Ludușan, profesoară de Limba română, cu 28 de ani de activitate în România, în prezent profesor de Limbă și civilizație română în Italia, ne-a vorbit despre un interesant proiect, finanțat de Statul Român, prin care domnia-sa încearcă să mențină Limba română ca obiect de studiu la elevii români aflați cu părinții în această țară, greutățile enorme pe care le întâmpină, ca și reușitele deosebite pe care le are uneori. Inimoasa profesoară este conducătoarea Grupului folcloric ,,Sunt suflet din sufletul neamului meu", președintă a Asociației, ,,Primăvara românească", modalități prin care încearcă să mențină nu numai Limba Română, dar și cultura, tradițiile, obiceiurile noastre cele dătătoare de bucurii neasemuite sufletului. Frumoasă și lăudabilă activitate, pe care asociația noastră o va sprijini.
O surpriză deosebită a constituit-o doamna Veronica Pele din Bărdești, creatoare și interpretă de poezie populară, care ne-a recitat o poezie patriotică proprie, cu referire la temă, într-o trăire extraordinară, auditoriul răsplătind-o cu îndelungi aplauze, președintele Ioan Berța invitând-o să participe și la alte activități.
Domnul Marius Moldovan ne-a surprins cu o poezie aromână - ,,Blestemul părintesc", a lui Constantin Peridacu, poezie scrisă într-o limbă veche românească, cu un mesaj social de mare actualitate, referitoare la trădătorii de limbă - poezie greu de citit, dar asemănătoare cu limba noastră actuală și cu un farmec aparte.
În final, subsemnatul am citit câteva poezii proprii, despre Limba română, activitatea încheindu-se cu aprecierea unanimă că seara a fost una cu o mare și frumoasă încărcătură emoțională.
