S.U.A., JOS „MÂNA" DE PE ROMÂNIA! (V) România: republică autonomă sub suzeranitate americană (III)

Distribuie pe:

Guvern. Omul de rând american este hrănit cu iluzia că președintele țării sale este cel mai strașnic om de pe planetă. Am văzut însă, anterior, că el nu reprezintă altceva decât un biet pion pe o tablă de șah ceva mai complexă. Ce să mai spunem atunci despre importanța decizională a altor figuranți, cum ar fi președintele sau prim-ministrul României? Evident, cu toții sunt racordați la ordinele primite de la Mafia masonică, cea care - incitând popoarele să se răscoale împotriva unor guvernanți conduși chiar de ea - urmărește doar a face omenirea să își imagineze că va fi „salvată" prin acceptarea de bunăvoie a noii ordini mondiale. Degeaba sunt deci supărați românii pe cei care îi conduc „la vedere", exceptând acuza morală că aceștia nu au demnitate, căci adevărații vinovați de semănarea crizelor sunt cei din spatele lor. Pentru exemplificare, să fim atenți la felul cum am fost umiliți, ca popor, prin patru „unelte" cu rang de prim-miniștri :

V. Ciorbea a fost pus în situația incredibilă ca, în timpul prezentării programului de guvernare în fața camerelor TV, să fie însoțit de reprezentanți ai organismelor financiare internaționale. Adică de niște prădători ai super-cămătăriei care, spre deosebire de cămătari, vor să ne ia și banii și sufletele (adică ne „învață" și cum să trăim și cum să murim)!

A. Năstase a fost „vrăjit" de masoni cu promisiunea că România va fi invitată în 2002 la aderarea în N.A.T.O., pe când acesta vizita S.U.A. în 2001, desigur în condiții total nefavorabile țării noastre: soldații români trebuiau însă să fie „carne de tun" în operațiuni militare pe fronturi străine, iar poporul român să facă bine și să plătească unor organizații evreiești, în contul impunerii recunoașterii Holocaustului, despăgubiri bănești (directe sau nu) mascate de facilități economice. Cu toate că Năstase a încercat să interpreteze cât mai magistral „jocurile periculoase" ale masonilor, cu mențiunea că le-a ținut totuși piept printr-o Comisie guvernamentală care a hotărât că în România nu a fost Holocaust, aceștia l-au umilit după numai o săptămână - fiind „ajutat" să „convingă" aceeași Comisie de specialiști că… în România a fost Holocaust! Sigur, contează mai puțin „portretul moral" pe care avea să i-l facă A. Iorgovan, părintele Constituției (care a decedat, între timp, subit!): „Năstase și gașca lui sunt expresia de cumetrie dintre politică și mătușa Tamara. Criteriul de apartenență la această gașcă a fost, în primul rând, homosexualitatea, în al doilea rând, masoneria și, în ultimul rând, infracționalitatea". Important este însă „cadrul legislativ" făcut masonilor de Năstase, prin H.G. 561/2004, care obligă Statul Român să acorde fonduri M.L.N.R. în virtutea faptului de a fi considerată de „utilitate publică" (M.L.N.R. este nu numai o rampă de lansare economică și politică, dar este și un focar de ocultism prin intenția sa de a construi Templul masonic în București, conform avizului dat în 2015 de Consiliul General al Municipiului București), cât și acceptul pe care Năstase l-a dat în 2000 lui S.W. Botman (adjunctul secretarului Departamentului de Stat privind comerțul) de a transfera Guvernului României lista companiilor americane care „trebuiau" să obțină profituri de miliarde de dolari pe seama sudorii contribuabililor români (unul din executanți a fost M. Mitrea, ministrul Transporturilor): 2,5 miliarde $ (ulterior s-a mărit) pentru ca firma Bechtel să construiască o autostradă; 100 milioane $ pentru ca General Motors să ne livreze locomotive; 185 milioane $ pentru ca Ministerul Apărării să cumpere fregate britanice second-hand; 155 milioane $ pentru ca Tarom să cumpere 4 avioane Airbus; 130 milioane $ pentru ca Primăria sectorului 2 să achiziționeze diferite materiale de infrastructură. Iată, stimați cititori, unde s-au dus nu numai banii noștri, ci și sănătatea, prosperitatea, demnitatea, entuziasmul (celor împinși în pribegie), lipsa de spitale și școli…

C.P. Tăriceanu a fost pus în situația anticonstituțională (art.28) ca, în 2008, să cedeze presiunilor S.U.A. de a permite interceptarea poștei electronice prin adoptarea unui cadru legislativ de monitorizare specifică (Legea 298/2008).

V. Ponta, deși a exersat și el în „registrul" obedienței, a fost îndepărtat după ce și-a manifestat reticența față de noi acorduri cu F.M.I. și, mai ales, după „imprudența" de a participa la Jocurile Europene de la Baku, în ciuda deciziei liderilor europeni de a protesta prin absență împotriva încălcării drepturilor omului în Rusia (Ponta s-a așezat chiar în spatele președintelui rus Putin)…

Cele patru exemple de mai sus, la nivel guvernamental, sunt suficiente pentru a ilustra cine sunt cei care fac cu adevărat politică în România și de ce suntem noi, românii, atât de antiromânește conduși: „ambasadorul american Mark Gittenstein… a convocat… la sediu demnitari români - miniștri, parlamentari, capii autorităților judiciare, șefi de instituții administrative sau de partid etc - spre a-i certa pentru <<greșelile>> comise în exercițiul funcțiilor lor și a-i instrui în legătură cu ceea ce să facă… Atât mustrările, cât și instrucțiunile erau comunicate și opiniei publice prin intermediul presei… Aceste demersuri, constituind încălcări flagrante ale dreptului internațional. (…) Guvernului i se spunea ce politică să promoveze și ce politică să nu promoveze, pe cine să numească în fruntea instituțiilor statului și pe cine să nu numească, cum să se raporteze la Președinție și la alte structuri ale puterii sau administrației. Până și opiniei publice i se spunea cine sunt <<românii buni>>, în care trebuie să se aibă încredere întrucât și America are, și cine sunt <<românii răi>>, care nici nu trebuie votați, întrucât nu sunt pe placul Americii" (din scrisoarea deschisă adresată de A. Severin, ex-ministru de externe, către ambasadorul american H.Klemm). Printr-o astfel de abordare neprincipială, „campionii democrației" de peste ocean dovedesc o totală lipsă de respect nu numai față de conducătorii României și de poporul care i-a ales pe aceștia, ci și de legile internaționale și de bunul-simț…

Lasă un comentariu