8 septembrie 2016. Zi caldă, învăluită în soarele calm, cu irizări insinuant arămii ale toamnei.
Invitați ai prietenului, drag confrate, Valentin Marica, întâmpinați cu bucurie de gazdă și de două tinere îmbrăcate în frumoase costume populare de pe Valea Gurghiului, care ne prind în piept însemnele sărbătorești ale evenimentului, trecem, pe sub poarta de flori, eu și scriitorul Lazăr Lădariu, intrând în lumea copilăriei. A unei altfel de copilării.
Suntem, în ziua-nepereche a Nașterii Maicii Pruncului Sfânt, la Centrul de Zi „Cezara" din Târgu-Mureș, care aniversează 15 ani de la înființare.
O clădire cochetă, înconjurată de verdeață, ca o insulă a (ne)liniștii în haosul contemporan, unde se trăiește și se vibrează altfel: o fărâmă de cer, de credință, de mântuire prin inimaginabilă suferință pământeană, dar cu/și prin totală dăruire față de cel mai iubit dintre pământeni: COPILUL. Cel aflat în nemeritată suferință. Cel care, oricând, ar putea fi… al nostru. Durerea reverberând asupra celor care le-au dat viață, asupra celor împreună cu care urcă Golgota. Doamne, apără-ne!
De fapt, cu toții sunt ai noștri.
Alternativă la Iubire nu există... În urmă cu 15 ani, Valentin și Emilia Marica au ridicat, cu sfâșietoare dăruire de sine, un adăpost care să-i ocrotească pe copiii asistați și atunci când Timpul le va cere părinților tributul de viață.
O casă frumoasă, curată, dotată cu tot ce ar putea însemna un alt „acasă", începând cu dormitoarele personalizate, sala de mese, grupurile sanitare impecabile, și continuând cu sălile de activități, spațiul expozițional, sala de sport, relaxare și kinetoterapie etc. Un așezământ ridicat cu eforturi financiare adesea inimaginabile, nu rareori cu nedrepte umilințe din partea unor pseudo-instanțe, dar, din fericire, mai ales cu sprijinul unor oameni frumoși, cu suflete nobile, capabili de a iubi și de a dărui fiecare după puteri.
Așa se face că sub auspiciile Fundației Culturale „Cezara Codruța Marica", Centrul de zi, înființat în urmă cu 15 ani, cu dragoste, temeinicie și tenacitate, pentru copiii cu probleme speciale, a supraviețuit și s-a dezvoltat la standardele impuse de civilitatea vremii în care trăim, dar care, desigur, pot fi și trebuie permanent îmbunătățite.
După slujba religioasă oficiată de părintele dr. Silviu Negruțiu, Valentin Marica și-a prezentat colaboratorii alături de care a făcut posibil... imposibilul, cadre de specialitate, dar și persoane din afara Centrului, oferindu-le Diplome EXEMPLARIUM și... îngeri păzitori realizați de copiii Centrului - aceiași copii ale căror lucrări le-am putut admira în spațiul expozițional.
Manifestarea sărbătorească s-a încheiat, conform tradiției românești, cu o gustare oferită oaspeților, cu prilejul căreia a fost lansată și „testată", ca „brand" al Centrului, delicioasa prăjitură „Septembrie", inventată și pregătită de mamele copiilor ocrotiți aici.
„Nobelul nostru - conchidea Valentin Marica - este atunci când copilul nostru reușește să spună un cuvânt nou sau ca atunci când, după 25 de ani de stat într-un cărucior cu rotile, băiatul s-a ridicat neajutat și a reușit să rămână în picioare 10 secunde!"
Restul e tăcere. Sunt copii cu visele sub cămașă. Sunt îngeri cu aripile timid adunate în suflete de o puritate tulburătoare.
Cei care ne mai imaginăm că deținem întregul arsenal al suferințelor... să reflectăm!
