Trist! De lozinci nu ducem lipsă, ci de idei și soluții!

Distribuie pe:

Oricine poate constata că, în ultimii 25-26 de ani, în România, nimic - în privința progresului și a înnoirii clasei politice - nu s-a făcut de bunăvoie, din convingerea că reformele trebuie realizate pentru interesul general. Dominantă a fost „bătuta pe loc", preocuparea cvasigenarală a politicienilor pentru a împărți (în interes propriu și de grup) tot ceea ce au produs generațiile trecute, pensionarii, umiliți, de azi.

Așa am ajuns ca, în anul de grație 2016, salariul minim (în jurul căruia s-a făcut atâta… tărăboi!) să fie ridicol de mic, chiar în raport cu precedentele state intrate în UE. Ca să nu mai vorbim de pensii, de infrastructură, de orașele noastre, unde, prin unele zone ale țării, creștem găini în balcon, poci în baie și cai în… sufragerii!

De atâția ani, deci, asistăm neputincioși la faptul cum, odată la patru ani, se schimbă, la putere, unii cu alții. Imediat după '90, românii au văzut în primul președinte (după asasinarea lui Ceaușescu) „salvatorul țării." Dar a fost salvatorul sistemului care l-a creat și pe care l-a slujit, nu al nostru. Așa după cum, ulterior, schimbarea Emanatului cu Geologul a fost una dintre marile noastre speranțe înșelate. După care - vorba cuiva - a venit din nou Emanatul și Îngâmfatul, care au distrus țara cu dăruire și abnegație. Dar abia am scăpat de Dracu, că ne-am trezit, la ușa Palatului Cotroceni, cu tat'su. Omul, providențial, care - ca toți mincinoșii și lozincarzii - ne-a promis „Să trăim bine!". Care bine i l-am dori și domniei-sale, după ce, la un moment dat, a tăiat salariile și a impozitat pensiile!

Acum, în 2016 (l-am avut și în 2015), la Cotroceni este - în fond, noi, românii, l-am ales! - un alt „salvator al țării" - Klaus Iohannis.

Numai că și el, până acum, nu este decât un personaj căruia îi plac nu doar casele (vreo 6, câte are!) ci și lozincile. Doar într-un singur an de mandat a trecut de la primul său proiect de țară - „România lucrului bine făcut" - la al doilea - „România educată." Ceea ce înseamnă că primul - în fapt, sloganul cu care a câștigat alegerile - a și fost îndeplinit și că, de-acum încolo, în țara noastră „toate lucrurile sunt bine făcute". Asta să o spună pensionarii, șomerii și cei care „trăiesc" din salariul minim pe economie!

Ceea ce l-a făcut pe un analist-comentator să spună, în mod ironic, că, după acest proiect (o lozincă, de fapt n.n.), „La finele anului 2016, o mare parte dintre români vor fi performanți, muncitori, talentați, onești, integri, un fel de Leonardo da Vinci de Balcani." În fapt, un proiect demagogic, imposibil de realizat, dar și imposibil de verificat electoral.

Dar, revenind la prima lozincă, cât de „bine sunt făcute lucrurile în România", ne arată, zilnic, procurorii DNA. În cazul „Jaf în codrii României", aceștia ne dezvăluie, printre altele, că prințul Gheorghe Paltin-Sturdza a apelat la două grupuri politice diferite, PSD și PNL, pentru sprijin în punerea în posesie a (atenție!) 43.227 hectare de pădure. Iar, dacă luăm în calcul informațiile agențiilor de presă, potrivit cărora, în dosarul „Jaf în codrii României" sunt implicați și politicieni, chiar și fostul ministru al Justiției, Tudor Chiuariu, atunci, într-adevăr, „Lucrul a fost bine făcut", dar avem și imaginea dimensiunii jafului în care sunt implicați și politicieni, alături de magistrați, înalți funcționari și parlamentari!

Însă, pot fi date multe alte „exemple" care să ateste că suntem, încă, departe de ceea ce s-ar putea numi „România lucrului bine făcut"… În fond, pentru un om simplu, lozincile, bătălia pentru putere, promisiunile electorale etc. sunt importante doar prin prisma efectelor asupra vieții sale de fiecare zi. Altfel, orice discurs, promisiune, program rămân o… lozincă de doi bani!

Deocamdată, cu politicienii, de până acum, ne-am cam lămurit. Sigur este un lucru: justiția și lupta anticorupție funcționează la turații crescute și cu mare curaj; că tăvălugul judiciar merge înainte. Că a ajuns și la oficiali din cercul Puterii și din anturajul proxim al acesteia. Ceea ce nu e deloc rău. Dimpotrivă… Doar așa (nu prin lozinci!), treptat, vom putea vorbi de echitate, de „repararea" greșelilor trecutului, de o Românie în care se pot face și „lucruri bine făcute."

 

 

Lasă un comentariu