Nu demult, un post de televiziune din Australia a prezentat un filmuleț din Thailanda. Un cameraman australian s-a urcat pe o stâncă de cca. 200 m să filmeze peisajul exotic al stațiunii. Pe mare, niște pescari cu bărcile prindeau calamari. Deodată cameramanul a sesizat că marea se retrage mult. În urma retragerii apei, zeci, sute de calamari se zbăteau pe uscat. Pescarii au sărit din bărci și adunau crustaceele. De obicei, într-o zi întreagă nu prindeau mai mult de 5-6 bucăți, adică tot atâția dolari. Acum puteau să-și umple sacii. Vedeau numai zeci, sute de dolari.
Deodată, cameramanul a văzut că se apropie un tsunami. A început să strige cât îl ținea gura la pescari, să-i avertizeze. Ei însă, cu ochii la calamari… și cu gândul la dolari. „Mai este timp", a fost deviza lor. Dar, în câteva secunde, i-a înghițit valul uriaș. Cu bărci, cu calamari, cu totul. Viața le-a atârnat de un singur moment de chibzuință. Însă aceasta, din păcate, le-a lipsit...
Din volumul: „UN SUSPIN, O RUGĂCIUNE", în curs de apariție la Editura „VATRA VECHE" - Târgu-Mureș
