Optimismul ne întăreşte în lupta cu bolile

Atunci când ne îmbolnăvim, în corp se creează practic un dezechilibru. Iar unul dintre cele mai importante lucruri care ne pot reechilibra este inimaginabila putere a gândirii pozitive.

O confirmă studiile ştiinţifice şi, bineînţeles, mărturiile unor bolnavi care au reuşit să depăşească cele mai grele momente din viaţă cu ajutorul optimismului şi convingerii că pot învinge boala. „Am întâlnit persoane cu diabet sau cu hipertensiune care au învăţat să aibă o igienă alimentară, a somnului şi a stresului, astfel încât, în mod paradoxal, deşi erau oameni bolnavi, şi-au prelungit viaţa. Am întâlnit însă şi persoane care privesc boala ca pe un blestem şi care, din această cauză, şi-au agravat starea de sănătate", povesteşte psihoterapeutul Lena Rusti de la Mentarex Consult. Diferenţa dintre aceste două categorii de bolnavi o face, cu certitudine, modul de a gândi. Primii conştientizează afecţiunea de care suferă şi implicaţiile acesteia şi găsesc în ei înşişi resursele necesare pentru a o învinge. Ceilalţi fie neagă faptul că sunt bolnavi, fie se revoltă. Ambele atitudini au rol distructiv nu doar asupra psihicului (mulţi dintre cei care gândesc astfel devin depresivi), ci şi asupra rezistenţei organismului, rezultatul fiind unul aproape cert: agravarea bolii.

 

Diabeticii întâmpină un «prag psihologic»

Medicii diabetologi se confruntă cu o reală problemă în ceea ce priveşte conştientizarea bolii şi necesitatea ca bolnavii să-şi modifice modul de a gândi pentru a ţine boala în frâu. „În cazul diabetului de tip II, cel mai frecvent, prima măsură care trebuie luată este schimbarea stilului de viaţă, şi anume adoptarea unei diete sănătoase, a unui program de exerciţii fizice şi de somn. Însă la mulţi pacienţi întâlnim ceea ce se numeşte un prag psihologic, adică o piedică în gândirea bolnavilor care nu le permite să ia măsurile potrivite pentru a controla afecţiunea", explică prof. dr. Nicolae Hâncu de la Centrul de Diabet din Cluj-Napoca. Aceste persoane ar avea nevoie de ajutor pentru a-şi găsi în ele resursele ca să lupte cu afecţiunea de care suferă, indiferent care ar fi ea, spun specialiştii. „Un astfel de ajutor îl poate oferi psihoterapeutul, care îi poate stimula pe bolnavi să-şi descătuşeze gândirea pozitivă şi să-şi găsească motivaţia şi scopurile individuale pentru a lupta cu boala", precizează psihologul Lena Rusti.

 

Hobby-urile distrag atenţia de la durere şi teamă

Un alt ajutor pentru consolidarea gândirii pozitive în caz de boală îl oferă pasiunea de a crea ceva, hobby-urile. O spune şi Florin Marian, un bărbat de 37 de ani care, de la 16 ani, se confruntă cu o problemă de sănătate ce-i crea neplăceri aproape zi de zi: poliartrita reumatoidă. Durerile de genunchi şi imposibilitatea de a se mişca în voie au fost extrem de dificile pentru adolescent. Însă în momentul în care şi-a descoperit pasiunea pentru fotografie şi a urmat cursuri pentru a-şi dezvolta abilităţile, tânărul a reuşit să treacă mai uşor peste aceste dificultăţi. „Sigur că am fost afectat foarte mult de starea mea fizică şi de lipsa mobilităţii, dar niciodată nu m-am oprit şi am continuat să fotografiez cu încrederea că lucrurile merg spre bine", mărturiseşte fotograful.

Mai mult, cu ajutorul hobby-ului său, Florin Marian a reuşit şi să respecte cu uşurinţă recomandările medicilor de a face mişcare. „Interesul pentru fotografia de peisaj a fost un motiv întemeiat de a mă mişca şi de a ieşi în natură", precizează tânărul. „Hobby-urile pot fi comparate cu un soi de culoare care ne ajută să dăm afară toate tensiunile, inclusiv pe acelea legate de boala de care suferim", completează Lena Rusti.

 

Credinţa, esenţială

Doamna Maria Călin, o supravieţuitoare a cancerului de col uterin, a îmbinat pasiunea de a picta icoane pe sticlă cu credinţa în Dumnezeu şi cu gândirea pozitivă, un melanj care a ajutat-o să învingă, acum trei ani, boala. Mai întâi, după diagnosticul din 2006, s-a confruntat cu o perioadă de negare. Apoi a reuşit să găsească în ea resursele pentru a lua măsuri, cu ajutorul călugărilor şi al preoţilor de la mănăstirile pe la care a fost. A mers la Institutul Oncologic Fundeni, unde a făcut radioterapie, a suferit o operaţie de extirpare a organelor genitale interne, iar apoi analizele au indicat că boala a dispărut din corp. „A gândi pozitiv în momentele de dinainte de operaţie înseamnă a te goli complet de orice idee legată de viaţa materială. Seară de seară, eu admiram apusul pe fereastra spitalului. Pentru că, practic, în acele momente, mi-am reevaluat priorităţile, relaţia cu familia, cu Dumnezeu şi am simţit numai iubire. Asta m-a făcut şi mă face să merg mai departe", concluzionează Maria Călin.

Lasă un comentariu