În tradiția populară românească, lunii Mai i se mai spune și Florar, Frunzar sau Luna Ierburilor, întrucât este luna în care vegetația explodează, copacii prind culoare și viață printre frunze și flori, muncile agricole se intensifică și e timpul de ieșit în grădină.
Prima zi de Mai este extrem de bogată în semnificații, atrăgând, în consecință, numeroase modalități de a fi interpretată și sărbătorită.
La români, este o zi închinată cultului arborelui, manifestată în special la sfârșitul lunii aprilie și începutul lunii mai, sub forma Ramurii verzi - numită Arminden, Maial, Steag, Sanjor, Prepeleac, Lemn, Stâlpar, Pom de Mai. Ea a fost atestată în toate zonele locuite de daco-romani și celebrată încă din vremea dacilor. Profetul Ieremia, prăznuit în ziua de 1 Mai, a intrat în onomastica românilor în secolul al XV-lea.
În ajunul sărbătorii, oamenii satelor aduc din pădure o ramură verde sau un pom curățat până spre coroană, care, împodobit cu flori și spice, se așază în fața casei, unde rămâne până la seceriș. Abia atunci, din lemnul lui se va face focul pentru a coace prima pâine din grâul cel nou.
În zorii zilei, oamenii satelor se spală cu rouă, pentru sănătate. Se pun ramuri verzi la porți, pentru noroc și belșug. Se împodobesc stâlpii porților, dar și intrările în adăposturile vitelor, pentru ca oameni și animale, deopotrivă, să fie protejați de răutățile duhurilor sau ale strigoilor… până la viitoarea sărbătoare de Armindeni. Atunci, ritualul se va repeta.
În multe localități din județul Botoșani, din tulpina Pomului vieții se prepară lancea (bățul) care va deveni steagul de nuntă. În satele din Banat, Armindenul se pune la casele oamenilor harnici și ale fetelor de măritat. Creanga verde o așază feciorii noaptea, fără să fie văzuți. Cei ale căror case au fost „însemnate" cu Arminden trebuie să îi caute pe feciorii care l-au pus și să le dea de băut.
Rolul său este, deci, apotropaic (apără împotriva duhurilor rele), dar ne amintește și de prigonirea lui Iisus, crezându-se că, atunci când Irod omora copiii, a pus câte o ramură verde la poarta de unde ar fi trebuit să înceapă măcelul în ziua următoare. Însă, a doua zi, au apărut ramuri verzi la toate casele, iar Irod n-a mai știut unde să-l caute pe Iisus.
Pentru că, în această zi se sărbătorește și „Ziua Boilor", aceștia nu se folosesc la muncile câmpului, nerespectarea acestei reguli atrăgând moartea animalelor sau îmbolnăvirea oamenilor.
Este ziua potrivită pentru recoltarea plantelor medicinale amare. Femeile este bine să meargă la câmp și la pădure, să adune plante de leac pentru farmacia casei.
De Armindeni este sărbătorită și Ziua Pelinului, când planta are puteri magice. În această zi, bărbații poartă un mănunchi de pelin la pălărie și nu lucrează la câmp sau în gospodărie, ca și femeile. În acest caz, sărbătoarea se respectă pentru ca vinul obținut în urmă cu un an să nu facă floare și să se conserve bine.
Tradiția spune că, dacă pelinul cules în această zi se adaugă în băutura amatorilor de licori bahice, îi lecuiește pe băutori de năravul exceselor.
De Ziua Pelinului, oamenii poartă frunze de pelin la pălărie, în buzunare sau lângă tacâmul cu care mănâncă la masă în ziua de Armindeni. De asemenea, frunzele de pelin se pun între haine și în așternut, între gospodăriile dintr-o comunitate unde se întâmplă frecvent multe necazuri.
În această zi se mai organizează petrecerea câmpenească numită „Băutul Mărțișorului". Cu acest prilej, se scoate mărțișorul agățat de ramurile pomilor din gospodărie sau din grădină, la data de 1 Martie. Conform tradiției populare, în această zi se organizează petreceri la pădure sau la câmp, unde se prepară friptură de miel și se bea doar pelin sau vin roșu, pentru schimbarea sângelui și pentru prevenirea bolilor. 1 Mai este Ziua Luminii pentru cei înecați fără voie. Pe malul apelor, unde s-au înecat fără voia lor sătenii, se împlinește un ritual: se aprind lumânări și se înfig în pământ. Tot atunci, rudele decedaților aduc pachete cu mâncare și le împart trecătorilor în memoria celor înecați. Se spune că sufletele acestora se adună în jurul lumânărilor aprinse și se bucură că n-au fost uitate.
Pentru meșteșugarii medievali, era una dintre cele mai populare sărbători. Obiceiul cerea să fie aleasă o Regină a Maiului, cea mai frumoasă, pentru a conduce semănatul.
Spuneam că, de 1 Mai, Sfântul Prooroc Ieremia, unul dintre cei patru mari profeți ai Vechiului Testament, este prăznuit în ziua de 1 Mai de Biserica Ortodoxă. El a vestit atât robia poporului iudeu de către babilonieni, cât și Nașterea lui Messia din Fecioara Maria.
A fost numit Profetul lacrimilor și al plângerilor, fiindcă a compătimit poporul iudeu și l-a plâns pentru că se îndepărtase de Dumnezeu, crezând doar în puterea idolilor și, de aceea, s-a abătut asupra lui mânia divină.
1 Mai, în sine, așadar, este o sărbătoare fascinantă, indiferent sub ce aspect am privi lucrurile.
