Despre volumul enorm de hârtie, ce se consumă nejustificat, doar ca unii să aibă un „job", am scris cu o vreme în urmă. Am renunţat să insist, pentru că volumul de lemn consumat în ţară pentru hârtie este „îngeraş nevătămat" în comparaţie cu exploatarea criminală şi furtul de lemn, care nu mai încetează din 2001 încoace.
Încerc să aduc în atenţie un alt „furt", la care se dedau hârţogarii şi conţopiştii români (şi nu numai) de când munca nu „se mai poartă" la noi, şi mulţumită hoţiilor care se acoperă cu hârtie, trăiesc într-o condiţie materială şi socială de lux pe nemeritate.
Într-un moment de „slăbiciune" Petre Roman, întâiul premier după 1989, a declarat că: „Dacă nu vom distruge birocraţia (comunistă) şi vom lăsa în continuare să ne împiedice în calea progresului, aceasta ne va omorî pe noi! (Pe atunci i se părea că şi industria românească este o grămadă de fier vechi, dar nu prevedea că peste douăzeci de ani se va apropia de 0).
Multe trenuri am pierdut de atunci. Din a doua ţară dintre cele comuniste, am ajuns ultima sau penultima în UE, şi dacă nu trăim aşa cum am dori, aceasta se datorează, în mare parte birocraţiei neruşinate, agresive şi stufoase, care s-a lipit ca un parazit de activitatea creatoare de valori! Plătim sume uriaşe, pierdem timp preţios şi ne riscăm sănătatea, doar pentru că cineva trebuie să vadă „negru pe alb", încă odată, şi încă odată ceea ce s-a întâmplat, s-a spus, s-a scris, s-a făcut sau există în mod obiectiv. Original şi copie. Traducere în original şi copie, original şi copie autentificată de notar, original însoţit de hotărâre judecătorească în original, copie şi autentificare, declaraţie scrisă pe propria răspundere în original, legalizată şi în copie legalizată, sunt „cuvintele de ordine", pe care le promovează birocraţii de profesie, care exploatând unele prescripţii elaborate de către alţi conţopişti mai sus-puşi, le impun contribuabililor ori de câte ori se apelează la rezolvarea unei probleme chiar şi fireşti.
Această atitudine de „caut de lucru - dă, Doamne, să nu găsesc", îmbârligată cu „talentele" I.T-ului ţin la suprafaţă o clasă parazită, dar fiţoasă, care încearcă să stăpânească mai tare decât „măria sa banul".
Procedeul este simplu şi cât se poate de legal, atâta timp cât interesul naţional sau demnitatea cetăţenilor ori traiul decent sunt doar necesare într-o democraţie, dar asigurarea acestora nu este scrisă în legi. Constituţia este doar un subiect care se cere schimbat când „muşchii" mai-marilor birocraţiei aud de prevederile legii de bază.
Aşadar, dacă ceva este cunoscut, acceptat, experimentat şi la îndemâna tuturor, acesta trebuie schimbat pentru te miri ce motive, doar ca să mai fie o hârtie, o metodologie, sau un program nou pe calculator, şi să se poate continua distracţia nemernică a conţopiştilor, care „te întorc de la ghişeu", de parcă ai fi învăţăcelul care nu şi-a făcut lecţia. Mai completezi un formular, mai plăteşti o taxă, mai pui o ştampilă de la…. Sau cumperi un program nou, că doar de aici se îmbogăţesc şmecherii, care ne închină la computer.
Consecinţa? Timp pierdut, bani cheltuiţi în plus, nervi care se tocesc şi îţi amărăsc viaţa minut cu minut, oră cu oră şi zi de zi, până când ajungi de râsul celor care te-au „stors" de normalitate, păstrându-şi locurile calde de la birouri sau ghişee. Profitorii adevăraţi ai birocraţiei nu-i cunoaştem, pentru că ei nu mai coboară la nivelul omului de rând. Sunt undeva, unde se „bat" miliardele furate din banii poporului decenii de-a rândul, unde nu-i găseşte mâna „legată" a legii, şi unde Dumnezeu există doar în slujbe şi în ritualuri. Oare la ce ne putem aştepta de la progeniturile lor alintate, nesătule, pline de sine, arogante şi închinate fiţelor ori modei?? Aceştia vor devora fără nicio sfială resursele, beneficiile, munca valoroasă, credinţa, buna-cuviinţă, pofta de muncă şi de viaţă a românilor. Până când legea îi „ajunge din urmă", sunt ori surprinzător de puternici, ori handicapaţi şi nu suportă rigorile la care sunt condamnaţi, dar tot mai mulţi râd de noi de peste hotare, unde trăiesc regeşte din banii furaţi de la români.
Unde va duce acest dezmăţ birocratic? - a spus-o domnul profesor Roman, când era prim-ministru. Întrebarea este doar una care vorbeşte despre fapte, care ar trebui să urmeze vorbele, şi dacă interesele meschine nu le-ar împinge pe tărâmul demagogiei. Ne mirăm că înmatricularea unui autoturism second-hand în acest an costă 63 de pagini, peste 1.000 de lei, aşteptare de cel puţin şapte zile şi cca. 200 km parcurşi? În birocraţia „comunistă" aceasta costa 130 de lei şi se rezolva în ziua prezentării la organele judeţene de miliţie. Iată cât am progresat în 26 de ani de democraţie civică şi aservită birocraţiei.
