Marile călătorii sunt întotdeauna cele interioare

Un preot tocmai predicase despre slava cerească. După ce expuse minunățiile de care se bucură sufletele în cer, îi întrebă pe credincioșii săi:

- Cine vrea să meargă în Cer?

- Eu...! Eu...!, răspund toți în cor.

Preotul își dădu seama că o doamnă din primul rând nu spuse nimic și întrebă din nou:

- Cine dintre dumneavoastră vrea să meargă în Cer?

- Eu, părinte...! Și eu...!, răspunseră cei prezenți.

Însă doamna continua să tacă. Preotul se gândește că poate e surdă, sau nu e atentă și i se adresă direct, ridicând puțin vocea:

- Dar dumneavoastră, doamnă, nu vreți să mergeți în Cer?

- Ba da, părinte, însă aștept cursa următoare. Asta văd că e destul de aglomerată...

Lasă un comentariu