La 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia s-au adunat românii ardeleni, să rostească marea lor dorință de a se uni cu România, să fie împreună cu frații lor de aceeași limbă, de același neam, cum au trăit și strămoșii noștri daci încă de pe vremea lui Burebista și Decebal. Numai că mulți s-au lăcomit la bogățiile acestui pământ, la roadele produse cu hărnicia și priceperea locuitorilor de aici.
Încă din Antichitate, împărații romani se uitau peste Dunăre și jinduiau la bunurile acestui pământ și s-au luptat pentru acesta. În anii 101 - 102 d. Hr., au încercat să-și însușească din bunurile strămoșilor noștri, care însă s-au apărat ca leii sub conducerea lui Decebal. Apolodor din Damasc, arhitect și inginer roman, a construit podul peste Dunăre de la Drobeta-Turnu Severin și, în anii 105 - 106, armatele romane se prind în lupte grele. Armata dacilor este înfrântă. Decebal, care iubea acest pământ, se sinucide.
Romanii stăpânesc 165 de ani teritoriul ocupat. Stabilesc granițe între Dacia ocupată și dacii liberi, semne care au rămas până în zilele noastre. Au ridicat cetăți de apărare a teritoriului ocupat, așa cum este Cetatea de la Săcalu de Pădure, satul meu, pe care am vizitat-o cu elevii de la școală, vorbindu-le despre acele vremuri. La Brâncovenești a fost construit un Castru roman, care adăpostea armatele de apărare ale graniței. Altă cetate, la Sâniori, lângă Potoc și Jabenița. În această perioadă s-a format poporul român.
A urmat invazia popoarelor migratoare. În anul 896 d. Hr., cele șapte triburi maghiare conduse de Arpad se stabilesc în Câmpia Panonică. Se instalează feudalismul care asuprește țărănimea și, când jugul acesta devine prea greu, țăranii se răscoală. Aș aminti Răscoala de la Bobâlna, 1437-1438, împotriva jugului feudal prea aspru. Imperiul Otoman apasă greu pe umerii poporului. Iancu de Hunedoara, voievodul transilvan, începe ofensiva împotriva acestora.
Se remarcă și românii cu drag de țară și popor, ca Ștefan cel Mare, ori Mihai Viteazul, care, în anul 1600, se și întitulează „domn al Țării Românești, al Ardealului și a toată Țara Modovei". Este ucis mișelește de generalul Basta. În 1784, poporul, din nou, ajunge la limita suportabilității feudale și izbucnește Răscoala condusă de Horia, Cloșca și Crișan, unde cad alți români pentru o viață mai bună. Urmează o nouă revoluție, cea de la 1848, unde se remarcă Nicolae Bălcescu. Aici, alți 40.000 de români ardeleni își pierd viața, pentru că își doreau unirea tuturor românilor într-un stat. În anul 1859, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza, se reușește „Mica Unire", a Moldovei cu Țara Românească.
Primul Război Mondial a venit cu mulți morți. Cei rămași în viață, mulți se întorc acasă fără să predea armele. Atunci, mulți notari și conducători ai satelor au fost detronați din funcții. Acum s-au ales membri ai CNR (Consiliul Național Român) în sate, comune și la nivel de județ. CNR-ul județean a avut sediul la Reghin. S-au format gărzi naționale, care au avut ca scop adunarea armelor.
Convocarea de la Alba Iulia s-a făcut la 20 noiembrie 1918. De la Reghin au plecat cu un vagon.
Am aflat din cartea lui Ioan Silviu Nistor, „Contribuții mureșene la Marea Unire din 1918". Protopopul Vasile Duma, președintele Despărțământului Reghin al ASTREI, conduce delegația reghinenilor la Alba Iulia. Reghinenii sunt incluși între cei 1.228 de delegați. Merg mulți voluntari, cuprinși de avântul românilor ardeleni de a se uni cu România, Țara-Mamă.
Am avut ocazia să cunosc și eu câțiva dintre românii ardeleni care au participat la Alba Iulia în 1918.
I-aș aminti pe Haneș Toader, țăran din Săcalu de Pădure. În 1973, eram profesor la Școala Generală din Dumbrava. Aici l-am cunoscut pe Petre Boțianu, stabilit în Toplița. La 1 Decembrie 1918 avea 18 ani. Dânsul mi-a vorbit despre entuziasmul românilor adunați la Alba Iulia în 1918. L-am cunoscut și pe Vasile Buțiu, din Solovăstru, care a fost la Alba Iulia ca voluntar când era de 16 ani. Aici a întâlnit mulți tineri ardeleni veniți cu gândul unirii cu România. L-am cunoscut și pe Morar Iacob din Luieriu.
Foto: Delegați și voluntari din zona noastră care au fost la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918
