După „Suflet deschis spre mare" (2007), poetul Valer Popean, la distanță destul de mare, publică cea de a doua sa carte de versuri, „Răsar semințele de gând" (Ed. Nico, Târgu-Mureș, 2016, 50 pp.).
Mi-aduc aminte că tânărul Valer Popean, care, acum, se apropie de 60 de ani, citea în Cenaclul târnăvean, „Tudor Arghezi" (să menționez că el a venit cu propunerea, la 15 ianuarie 1990, ca cenaclul să-și schimbe numele, adică să aibă un „Patron" spiritual din părțile noastre, și anume o modestă poetă, dar cu un suflet mare, creștinesc și patriot, de la începutul veacului XX, „Elena din Ardeal" - pseudonim pentru Elena Sântion), zic, citea poezii de ale sale care păreau a fi influențate de un poet de talia lui Ion Barbu: concizie, ermetism, profunzime.
Poezia lui de acum este una de factură, să-i spunem, clasică: vers simplu, transparent, într-o imagistică neprovocatoare, calmă, întoarsă spre trecut: „Mi-e dor de viața din Ardeal, / De omenia omului de-acasă, / De strugurele copt pe deal, / Când toamna peste plai se lasă" (Mi-e dor de viața din Ardeal ).
Ardealul, plaiul agrest, marea, mama, iubirea / dragostea, satul, cotidianul anost, viața de familie, timpul revolut sunt câteva din motivele sale tematice.
Trecând peste o anume sincopă în preocupările sale creatoare, pot să cred că poetul „își va intra în mână", fructificând un potențial ce presupun că-l are și așteptă să prindă viață.
„La Poartă de timp visez / Cum să scap de transă, / Sufletul cum să-l salvez, / Doamne, dă-mi o șansă! "
(La izvor de timp)
Lansarea cărții poetului Valer Popean, „Răsar semințele de gând", a avut loc în municipiul Târnăveni, la Centrul Social „Victoria", vineri, 25 noiembrie 2016. Salutăm această nouă apariție editorială, bunul Dumnezeu să-l binecuvânteze pe autor!
