Rodica Olteanu și-a adunat rodul călătoriilor sale cu imaginea într-o expoziție dedicată culorii. Ar putea marca întoarcerea ei în cadrul Filialei UAP Târgu Mureș. Este un artist plastic cunoscut datorită efortului continuu de a crea ceva, nu numai prin imagine, ci și prin cuvânt. Scrie cărți cu impresii de călătorie, face publicistică.
Întoarsă, în 2019, în orașul natal, Luduș, a înzestrat localitatea cu o galerie de artă, o galerie care cuprinde portrete de evocare, fie ale celor mai importante personalități istorice sau culturale, dar și personalităților născute în Luduș, care s-au remarcat în diverse domenii de excelență. Acest tip de artă dezvoltă memoria socială, celor plecați le întreține sentimentele de apartenență la comunitatea din care au plecat.
Din punct de vedere al istoriei artei, portretele de evocare au un rol bine definit, și aș exemplifica, în context, cu portretul lui Avram Iancu, realizat de Barbu Iscovescu. Ce singuri am fi noi, românii, fără acest portret! Cred că e important și pentru tineri să viziteze o asemenea galerie de portrete - ar fi o variantă la ofertele din social media...
Formația academi-că a Rodicăi Olteanu i-a dat energia creativă pentru un desen profesionist, care cere meșteșug și măiestrie. În expoziție nu poți descoperi elemente de epigonism, nu dorește să fie precum “cineva” anume din istoria artei, nu este preocupată prea mult de “stil”, îi place noutatea, preocuparea pentru a elimina plictiseala lucrului deja văzut. Nu are prejudecăți picturale și nici nu face concesii cererii de piață.
Una dintre temele importante ale acestei expoziții este tema peisajului. Pentru expoziție, a adunat peisaje cu locurile prin care a trecut. Știe să le marcheze importanța, frumusețea turnurilor de la Sagrada Familia din Spania - unde a locuit o vreme - mulțimea unei plaje sau frumusețea unui copac.
În decursul anilor petrecuți la muzeu, am dorit să știu și să descopăr în ce măsură artiștii sunt conectați, în arta lor, cu spațiul în care s-au născut sau au trăit mai mult timp, cum se pot susține, de exemplu, valențele estetice ale peisajului transilvan. M-a interesat, desigur, ca acest tip de repere să rămână în colecția muzeului nostru, de aceea am tot organizat expoziții ale artiștilor români și maghiari, ca Aurel Ciupe, Nagy Istvan și alții.
Rodica Olteanu nu-i străină, în pictura sa, de locurile unde s-a născut și acest lucru se vede cel mai bine în pictura sa intitulată “Drumuri spre cabană”. Mesaje încifrate ale spațiului transilvan sunt traduse de ritmurile succesive aler dealurilor, sugerate, în acest tablou, printr-un desen incisiv - coline după coline - ritmul aparte al acestui peisaj ocupă spațiul tabloului, dar, undeva, pe o colină, apare un alt spațiu, cel de locuire: o cabană, semn că aceste dealuri nu sunt pustii, că există viață.
Cele mai multe lucrări din expoziție sunt în registrul artei abstracte. În pictură, culoarea exprimă sentimente, doar în natură, culoarea este impresie.
Aceste lucrări se susțin construindu-și imaginea plastică din alcătuirea culorilor. Preferatele sunt albastru cerului și verde smarald. Unele culori par într-o metamorfoză, par să se schimbe puțin, în anumite locuri, în pete coloristice.
Cred, în continuare, în călătoriile cu imagini ale Rodicăi Olteanu, sunt sigură că vor continua.
VIORICA HERDEAN, muzeograf
