Antonia şi-a dorit mereu să scrie o carte. Acesta a fost visul său poate cel mai persistent şi mai aprins dintre visele despre care mi-a povestit. A început cu propoziţii scrise pe hârtii colorate, pe care le tăia la aceleaşi dimensiuni (aproximativ), le găurea şi le lega cu şiret, elastic sau şnur colorat, a continuat cu jurnale în care relata ceea ce o impresiona zi de zi, în special la şcoală, îşi caracteriza colegii şi formula păreri asupra unor întâmplări la care participa ajungând ca visul ei să se concretizeze ca urmare a premiilor ce i-au fost acordate de-a lungul anului 2016 în competiţiile de gen organizate la nivel local, naţional sau internaţional.
În camera ei te împiedici peste tot de bileţele, hârtii şi caiete scrise, unele cu mare grijă, cu litere egale şi frumos încadrate în spaţiul dintre linii, iar altele la repezeală, cu rânduri suind deasupra liniei de control sau coborând mult sub ea. Când îi vine inspiraţia şi simte că e necesar să scrie rapid, apelează la literele mari de tipar, găsind, în mod ciudat, mai uşor să îşi etaleze în acest fel ideile. Jocul preferat cu sora ei este cel de a-şi compune una alteia propoziţii în care cuvintele sunt legate unele de altele, iar cea căreia îi revine rolul de cititor trebuie să le despartă, să le găsească greşelile şi să le pună semnele de punctuaţie corespunzătoare.
A trecut de la etapa de a scrie pentru ea şi pentru noi, familia ei, printr-o întâmplare fericită. Mi-a cerut să îi fac cont pe Facebook şi să îi acord accesul la internet. Întrebând-o de ce îşi doreşte acest lucru, mi-a spus că simte nevoia de a scrie şi pentru alţii, pentru a fi citită de cât mai mulţi oameni, ale căror păreri trebuie să le afle în legătură cu diverse aspecte ale vieţii. Am considerat că opţiunea cea mai bună în acest caz este cea de a-i pune la dispoziţie contul meu, pentru a putea urmări, ca părinte, direcţia în care se îndreaptă preocupările ei.
Şi iată! A venit oferta din partea doamnei Mariana Cristescu, un om de cultură de elită, care i-a citit rândurile şi a decis că merită să aibă un colţ al şcolarului în Cotidianul „Cuvântul liber". În acest mod, pentru ea a devenit evident că scrisul este o provocare, dorindu-şi şi mai mult să fie prezentă cât mai „în faţă" cu lucrările ei. Participarea la activităţi culturale de prestigiu cum sunt cele organizate de Asociaţia Cultural-Patriotică „Punţi de lumină", patronată de jurnalista şi scriitoarea Mariana Cristescu, propunerile venite din partea reprezentanţilor unor reviste şi edituri de a-i publica povestirile şi invitaţia adresată de domnul Doru Dinu Glăvan, preşedintele Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România de a se alătura aripii „Junior" a UZP, au motivat-o suplimentar, dacă mai era cazul, să insiste în demersurile ei pentru a oferi o carte tuturor iubitorilor de cuvinte.
Visul ei a devenit realitate prin cărticica „Darul Antoniei" în care sunt cuprinse povestirile scrise de ea pe parcursul anului 2016, unele dintre ele premiate la concursuri internaţionaleşi naţionale de creaţie literară, dar şi desene pe care a dorit să le ofere cadou cititorilor odată cu acestea.
Nu pot decât să mă simt mândră că fetiţa mea a reuşit să se ridice la înălţimea visurilor sale şi recunoscătoare tuturor celor care i-au deschis şi uşurat această cale.
