Sub auspiciile şi îndrumarea şi organizarea nemijlocită a doamnei Emilia Feier - Preşedinta Despărţământului ASTRA „Teodor Muică" Sângeorgiu de Pădure, la biserica ortodoxă română din această localitate a avut loc prăznuirea prin colind a Naşterii Pruncului Iisus la cea de a XIV-a ediţie a concertelor de colinde „Hristos se naşte, slăviţi-l, florile dalbe" cu participarea parohiei ortodoxe de la Sângeorgiu de Pădure. Au participat colindători din: Ţopa, Grupul vocal bărbătesc „Nadeşul dintre Târnave" Grupul vocal „La fântâna dorului" Despărţământul ASTRA - Sângeorgiu de Pădure, soliştii vocali de colind şi cânt popular: prof. de muzică Daniela Vlad, Nicu Poşta, Ana Lucreţia-Coman. De-a lungul celor două mii de ani, îmbrăcăm atât de frumos în versurile colindelor bucuria şi lumina dragostei care izvorăsc din acel dar ceresc a Naşterii lui Iisus Hristos, eveniment petrecut în ieslea cea săracă din peştera Betleem-ului. Colindele există de când ne ştim, anume de când acest popor încreştinat s-a format şi născut ca neam ortodox. Procesul de etnogeneză al poporului nostru s-a îmbinat cu încreştinarea, cu misiunea pe care sfântul apostol Andrei a desfăşurat-o în ţinuturile Dobrogei. Aşa cum spunea părintele paroh: „Colindele conţin adevăruri teologice considerate adevărate «canoane de credinţă sau simboluri de credinţă» pentru că , în vremurile în care simbolurile de credinţă, chiar şi «Crezul» pe care noi îl mărturisim la fiecare Liturghie, chiar şi scriptura înainte de a fi fost scrisă, ele au existat, şi prin intermediul lor, prin intermediul cântărilor care au însoţit versurile colindelor, noi am crescut, ne-am format şi am deprins învăţături puternice de credinţă în mântuitorul Hristos şi în toate celelalte adevăruri de credinţă" Colindând pe la casele creştinilor sau în mod organizat cum se întâmplă la festivalurile de colindă, nu facem altceva decât să ne transformăm în îngeri care „vestesc, vestea cea bună" consemnată de sfântul evanghelist Luca în cap. 2 versetul 13, 14 al evangheliei sale, atunci când spune că: „Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime mare de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă între cei de sus Lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bună-învoire!" Îngerii cântau în jurul peşterii şi a ieslei în care a fost culcat Mântuitorul Hristos. Principalul mesaj al colindelor este cât se poate de direct şi bine receptat, simţind în suflet preaplinul acelei bucurii imense a Naşterii lui Hristos, dar mai ales al dragostei şi iubirii care trebuie să răzbată, peste toate răutăţile pământului, peste toate manifestările negative ale oamenilor, să pătrundă adânc în conştiinţa noastră, să fim mai buni, mai iertători, mai îngăduitori, mai primitori, să fim cu adevărat fii ai Dumnezeului celui viu, născut în peştera Betleemului. Acest lucru ne caracterizează pe noi, pe români, având întipărită acea datorie sfântă ce vine din negura vremurilor, de a transmite pe mai departe ceea ce am primit, ceea ce am moştenit, a transmite generaţiilor care vin după noi aceste nestemate ale sufletului, socotindu-le manifestări fireşti ale credinţei. De aceea rolul părinţilor, dascălilor, bunicilor, preoţilor, cei care mai ştim şi mai simţim fiorul colindului, odată îmbrăcaţi în haina frumosului, a tradiţiilor, obiceiurilor, dar mai ales al iubirii de Hristos, este bine să dăinuiască transmiţând mai departe acest filon al iubirii de colind. E ca şi cum acea ştafetă purtătoare de Hristos, este preluată şi dusă mai departe, din generaţie, în generaţie, odată cu tradiţiile, obiceiurile, portul popular românesc, cântecele, inima curată şi primitoare, trăsături ce fac nemijlocit parte din fiinţa noastră ca români. Colindul, privit de noi, de români, ca dar ceresc, vine din negura vremurilor, aduce odată cu el, dragoste, bunătate, iubire de semeni, acel timp al concilierii, al regăsirii, al umanului, înnobilând prin colind speranţa de mai bine a fiecăruia dintre noi.
