Anton Lixandroiu, cetățean american și român, a obținut, după ani de procese, ca Ungaria să-și ceară scuze pentru HOLOCAUSTUL săvârșit asupra românilor din Transilvania ca urmare a Dictatului de la Viena.
Interesant este că cei de la Bruxelles au spus inițial că „nu pot lua în considerare cele 2100 de probe trimise Tribunalului Internațional, dat fiind că aceste crime s-au petrecut înainte de înființarea acestui tribunal"
După acest răspuns imbecil, ANTON LIXANDROIU s-a adresat ONU, cerând ca toți criminalii judecați la sfârșitul celui de al 2-lea Război Mondial, inclusiv Hitler, Mussolini, Horty, să fie reabilitați, deoarece aceștia au făcut crime înainte de înființarea Tribunalului Internațional.
Răspunsul și rezultatul bombă a fost că Ungaria și-a cerut iertare în plenul ONU, pentru holocaustul din Nordul Ardealului!
O premieră! În România știrea a fost lăsată deoparte. Să nu se supere UDMR-ul. Felicitări ANTON LIXANDROIU!
P.S. „Scopul iertării nu este de a-l schimba pe celălalt, ci doar de a schimba starea conflictuală negativă a minții tale" - Gerald G. Jampolski - „Iertarea - Cea mai mare putere vindecătoare".
Iertarea este un fenomen pozitiv și un îndemn dumnezeiesc, benefic pentru toți aceia care cu adevărat iartă aproapelui; cel ce iartă stă la masă cu Dumnezeu, iar cel ce nu iartă stă în închisoarea propriului „Egou", într-o minte plină de ură, mânie sau durere. Este de apreciat că Ungaria și-a cerut iertare în plenul ONU, pentru holocaustul din nordul Ardealului. A fost acest gest unul sincer, plecat dintr-un suflet spășit de ororile făcute sau a fost un gest forțat de momentele în speță? Îmi vin în minte cuvintele unui scriitor maghiar, care ne spunea printre altele că mai bine este să faci o înțelegere cu turcul, care se ține de cuvântul dat, decât cu ungurul care este fariseu, spunând una și făcând alta.
Altfel cum se explică atacurile pe față și pe la spate din partea unui UDMR mincinos, dualist și acțiunile parlamentarilor budapestani, care nu numai din Ungaria, dar și din propria noastră țară, atacă obraznic tot ceea ce este românesc. Pe preoții unguri, catolici, unitarieni, reformați îi găsim în fruntea revizioniștilor, ei care de la amvonul bisericii cu aceeași limbă vorbesc de iertarea lui Dumnezeu, dar și de îndemnarea la ură, la ocuparea teritoriilor, care nu le aparțin, nu le-au aparținut decât vremelnic, și acestea prin rapt politic și nici nu le vor aparține vreodată, atâta timp cât încă mai respirăm românește. Acestora le spun prin cuvintele Apostolului Pavel, din Romani cap. 12: „Nu răsplătiți nimănui răul cu rău. Purtați grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul cu bine".
Închipuiți-vă, cinstitelor fețe bisericești mai sus citate, că acum, pe acest ger cumplit, ar izbucni un conflict armat între noi; ce s-ar întâmpla? Și unii și alții vom îmbrăca haina pribegiei, a fricii, a morții, a grijii copiilor, a plângerii pierderilor celor dragi, a pierderii căldurii și a liniștii unui cămin călduț, lângă pomul de Crăciun, lângă Hristos, care ne spune tuturor: „Să vă iubiți unii pre alții precum v-am iubit și Eu, și întru aceasta vor cunoaște oamenii că sunteții frații mei". Sau poate în Scriptura voastră nu scrie la fel ca în a noastră îndemnul îngeresc de la nașterea Domnului: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, pe pământ pace și între oameni bunăînvoire!"?
Dacă tot vreți un război, atunci acesta să-l purtați cu propriii parlamentari, care au ajuns ca și ai noștri, miliardari peste noapte, pe când atât românii cât și maghiarii de rând, de 27 de ani trăiesc un chin continuu, iar cele mai multe sate nu au progresat cu nimic în această perioadă. Spun lucrul acesta în cunoștință de cauză, fiindcă străbat foarte des ținutul românesc al Harghitei și Covasnei, pe toate părțile, mergând în Moldova lui Ștefan cel Mare și Sfânt și a lui Eminescu Nepereche. Ca să închei cu iubirea creștinească, am să-l întreb pe părintele catolic din comuna Ditrău, care pe casa parohială din centrul comunei, de la șosea are arborat steagul secuiesc și cel al Ungariei: „Părinte, oare ce-ai răspunde dacă la noapte Hristos va veni și te va întreba de fapta sfinției tale"? Până atunci vă răspund eu, cu un citat scripturistic: „Cei drepți spre învierea vieții, iar cei răi spre învierea osândei".
Românilor, care în cârdășie cu UDMR-l dualist și mincinos, de frica acestuia, TAC și uită să se poarte așa cum o făceau străbunii noștri, le spun îndemnul patriotului Simion Bărnuțiu: „Țineți cu poporul toți, ca să nu rătăciți, pentru că poporul nu se abate de la natură, nici nu-l trag străinii așa de ușor de partea lor, cum îl trag unii din alte clase, care urlă ca lupii și sfâșie pe popor dimpreună cu aceștia; Nu vă abateți de la cauza națională; cugetați că alte popoare s-au luptat cente (sute) de ani pentru libertate".
Ungurilor le spun că prin tot ceea ce fac împotriva noastră și a țării, care-i pripășește și îi hrănește, nu ne vor putea schimba, cel mult ei vor putea să iasă din închisoarea minții lor, care, fără a generaliza, este plină de ură, aroganță, dorințe de rapturi politice.
Și românii și ungurii să nu uite că suntem frați creștini și avem un singur domn de urmat: Iisus Hristos, care este „Calea, Adevărul și Viața", și că atunci când ne vom duce pe drumul veșniciei, la capătul căruia ne așteaptă Hristos spre judecată, părinții, frații, prietenii parlamentari, pământul, îi vom lăsa la groapă și ne vom duce doar cu valiza faptelor bune sau rele, care vor fi spre moarte sau viață, spre Rai sau spre Iad.
Să ne reamintim cu toții cuvintele Sfântului Nesfințit al Ardealului, părintele Arsenie Boca: „CINE ARE MINTE, SĂ IA AMINTE" Amin!
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
