Iranul este o țară minunată. Cele mai dragi amintiri, după câțiva ani trăiți acolo, sunt și vor rămâne zâmbetul din inima iranienilor, curiozitatea lor, pâinea dată pe stradă de un necunoscut care te percepe cu repeziciune că ești străin, o pâine care te unge pe suflet. „Considerație și respect pentru acești oameni iubitori care au o credință atât de puternică în Dumnezeu. Căldura acestora, istoria milenară si societatea profund stratificată și diversă sunt doar câteva motive ale pasiunii pe care am dezvoltat-o față de această țară. Iranienii sunt un popor dintre cele mai primitoare de pe pământ: amabili, ospitalieri, curioși să te cunoască, să interacționeze cu tine, să te ajute, să le povestești despre viața ta, să faci schimb de idei, să trimiți și alți oameni la ei, să te primească, să te găzduiască, să te hrănească, să-ți arate, să îți povestească, să te întrebe, să compare diferitele moduri de gândire. Virtuțile ospitalității sunt nemăsurate, ospitalitatea fiind cea mai pură definiție a persanilor. Am constatat pe viu acest lucru onorând invitațiile colegilor mei iranieni, în casele lor, la familii foarte bogate, mai puțin bogate sau foarte sărace, pe stradă, în autobuz, la ceremonii, aniversări sau oriunde.
În cei trei ani trăiți în deșertul arid și nisipul fierbinte, împreună cu ei, am petrecut două sărbători de ANUL NOU (NOW RUZ) tradiție celebrată la 21 martie în fiecare an, pentru a marca începutul primăverii iraniene. Această zi este sărbătorită de iranienii din toată lumea, devenită sărbătoare internațională recunoscută de către ONU. Este ziua în care se petrece împreună: familie, rude, prieteni, oaspeți, invitați și se oferă daruri unii altora, mie, cu ceastă ocazie oferindu-mi-se o foarte frumoasă narghilea și un pachet de tambuku (tutun special) folosite, doar o singură dată la Târnăveni, spre deliciul, amuzamentul și curiozitatea unor prieteni.
Răspunzând invitațiilor de NOW RUZ din partea unor colegi de serviciu iranieni, spre mirarea mea, am găsit pe mesele acestora: monede - simbol al bogăției, fructe uscate și lumânări aprinse - simbol al fericirii și înțelepciunii, ouă colorate - simbol al fertilității, o oglindă - simbol al onestității, apă de trandafiri, care ar vindeca bolile, Coranul și o carte de poezie a marelui poet iranian Hafez, bucurie și multă veselie. NOW RUZ-ul durează timp de 12 zile prin cântec și dans. Nu se știe când și în care zi din cele 12 apare un personaj cu fața vopsită în negru și costumat în haine roșii - simbol al norocului numit HAJI FIRUZ (un fel de Moș Crăciun). În toată această perioadă se vizitează rudele și prietenii. A 13-a zi este considerată sărbătoare națională și marchează sfârșitul NOW RUZ.
Tradițiile sărbătoririi NOW RUZ încep cu chorsambe-ye suri, ultima zi de miercuri din an, ajunul Anului Nou, zi în care toată casa este luminată cu lumânări în număr egal cu cel al membrilor familiei care vor arde pentru sănătatea acestora, lăsate să se consume până la capăt. De chorsambe-ye suri, pentru a mă familiariza cu sărbătorirea anului nou, am fost poftit, de către un inginer, prieten iranian, la el acasă, pentru a vedea pregătirile lui de Anul Nou, de fapt o invitație pentru sărbătorirea NOW RUZ-ului în familia lui, cu rudele, prietenii și cunoștințele sale. Am acceptat cu plăcere, a venit cu mașina lui personală după mine și m-a dus la casa lui foarte confortabilă, pe undeva foarte aproape de Bazarul Shirazului. Curios, dar și entuziasmat, am găsit pe o masă cochetă cele 7 alimente tradiționale de NOW RUZ: sepand (plantă medicinală cu puteri miraculoase), mere, semințe negre de la diverse plante, măsline sălbatice, oțet, usturoi, grâu și linte încolțite, samanu (mâncare tradițională preparată din zeama de grâu încolțit și făină), orez cu lapte, spanac și salată și un preparat de orez și ceapă. Casa era împodobită feeric, de inimaginat pentru mine.
De chorsambe-ye suri cei prezenți aprind focuri în curte și sar peste ele, sufletele morților coboară pe pământ pentru 10 zile și veghează asupra vieții, prezența focului sfânt este absolut necesară. Primul care sare peste foc este cel mai respectat bărbat din familie (din respectul lor pentru mine, am fost obligat să fac și eu acest gest) scutit fiind să recit poezia pe care toți cei din jurul focului o recitau cu pasiune, dăruire și multă dragoste. „Du-te tristețe, vino bucurie./ Pleacă sărăcie, apropie-te pâine/ Ia-mi paloarea focului, dă-mi roșeața ta/ Ție gălbeneala, mâhnirea, mie roșeala și bucuria." La început de „ANUL NOU" toți membrii familiei trebuie să fie împreună și să aibă bani în mână. În caz contrar vor petrece noul an printre străini (dându-mă pe mine drept exemplu, că sunt cu ei, departe de țara mea). Odată cu venirea anului nou, colericii se vor grăbi să guste din mastul lor acru (iaurt), iar flegmaticii din cel dulce.
Am petrecut NOW RUZ-ul în mijlocul acestei familii pentru ca în cea de-a 13-a zi să ne îmbrățișăm cuminți și să ne urăm cu respect „Now rooz tan Pirooz" (Un an nou fericit), să aveți parte de toate urările noastre frumoase și de bine.
(va urma)
