Într-o astfel de zi și lună (24 ianuarie 1849), se năștea, în sătucul Cârțișoara, de sub streașina Munților Făgăraș, cel care își va împrumuta numele de la așezarea sa natală, Gheorghe Cârțan, fiu de plugar, fără pământ și fără carte, devenit legendă vie, un înțelept fără astâmpăr, care voia să știe, să cunoască. Îl interesa mai ales începutul neamului și al tuturor lucrurilor, obârșia lor, rădăcina istorică dătătoare de noblețe și demnitate.
În toamna anului 1896, el va porni, pe jos, către Roma, capitala Italiei, pentru a așeza pe soclul Columnei Împăratului Traian un pumn de țărână și de grâu românesc, în semn de cinstire a eroilor căzuți în războaiele daco-romane.
După 45 de zile de drumeție a ajuns la marginea orașului etern pe care l-a salutat cu: „Bine te-am găsit, maică Romă". A pătruns în Roma prin Via Campana, a trecut pe lângă Terme, ruinele Colosseumului, bazilica Maxentiu, Forul Roman și… deodată - Columna. „- No că asta este! ". Aici, obosit și cu ochi înlăcrimați, ciobanul din Cârțișoara s-a învârtit în jurul stâlpului uriaș până când a citit toată istoria de pe el. Și-abia apoi și-a adus aminte că avea o misie, că nu venise cu mâna goală la Maica Roma.
Din desaga lui din lână vârstată, mirosind a mămăligă și caș, a scos un săculeț cu pământ luat din grădina casei din Cârțișoara și l-a vărsat la piciorul Columnei. Apoi, dintr-o năframă legată cu nod a scos și un pumn de boabe de grâu, pe care le-a semănat în țărână. Și fiindcă venise noaptea și datoria era împlinită, s-a întins pe cojocul lui ciobănesc, visând, pe aripi de somn, că intrase și el în mulțimea de pe Columnă, printre dealurile săpate în piatră, pe sub pădurile dese, pășind pe un drum care nu mai urca spre vârful coloanei, ci spre munții lui de acasă. Sus, pe cer, Cloșca cu pui și Ursa Mare dovedeau că ajunsese în Cărțișoara, pe malul Balei, împreună cu tot neamul său.
Când s-a trezit a doua zi, dimineața, în jurul lui erau strânși o mulțime de gură-cască: polițiști, pompieri, măturători, precupețe… Presa din Roma a scris în ziua următoare:
„Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămașă și cușmă, cu ițari și cu opinci". I s-a publicat fotografia, i s-au luat interviuri.
La 24 ianuarie 1859 s-a făcut primul pas important pentru înfăptuirea statului național unitar român, adică Mica Unire. Mare pas s-a făcut pe data de 1 Decembrie în 1918 la Alba Iulia, când a avut loc Marea Unire. Deziderat înfăptuit, după mai bine de șapte ani de la trecerea lui badea Cârțan la cele veșnice, la 7 august 1911.
Dovadă stau chiar cuvintele scrise pe crucea mormântului său din cimitirul orașului Sinaia: „Aici doarme Badea Gheorghe Cârțan, visând la întregirea neamului".
Bunicii îmbrăcați în straie de sărbătoare s-au adunat în jurul focului și au marcat dubla semnificație a zilei de 24 Ianuarie: Mica Unire și ziua lui Badea Cârțan, „dacul coborât de pe Columnă cu plete, cu cămașă și cușmă, cu ițari și cu opinci".
Îndrăgitul interpret de muzică populară Ciprian Istrate s-a alăturat șezătoarei noastre, îndemnându-ne: „Hai să fim ca frații !"
Am încheiat seara încingând o horă....Hora Unirii!!!!
