Un vânt mirosind a primăvară, a proaspăt, a schimbare, a speranță, bătea prin toată Europa anului 1848. Era anul în care un tânăr născut la Bârlad, în anul 1820, fiul ispravnicului Ioan Cuza, după ce își făcuse studiile la Paris, participa acum, alături de Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu, la mișcarea revoluționară din Moldova, susținând cu ardoare unirea acesteia cu Țara Românească.
După înfrângerea mișcării revoluționare din Moldova, Cuza urcă repede treptele militare ajungând până la gradul de colonel, președinte al Judecătoriei Covurluiului și pârcălab de Galați, funcție din care demisionează în semn de protest pentru a atrage atenția lumii că alegerile pentru Divanul ad-hoc au fost falsificate. Prin toate acestea el se va face remarcat în timp și considerat mai apoi ca persoana cea mai potrivită pentru a fi aleasă ca domn al Moldovei (5.01.1859) Printr-un calcul bine gândit, Cuza este ales la 24.01.1859 domn și al Țării Românești, ivindu-se astfel posibilitatea ca cele două țări să poată fi unite sub același domn. De fapt acesta a și fost gândul cel de taină al fiecărui român, gând rămas moștenire de suflet din vremea marelui Mihai, iar acum sosise clipa cea mult așteptată, unică și măreață când ea se va împlini sub domnul Cuza, cel simțitor la durerile semenilor săi.
Acesta a fost în mare drumul parcurs de Al. Ioan Cuza, omul cel cu drag de neam și țară, înflăcărat patriot român, cel care a străluminat pentru o clipă de noroc soarta acestui mirific picior de plai și a celei frumoase guri de rai, mereu râvnite de mai toți dimprejurul nostru.
Prin tot ceea ce a făcut pentru neam și țară, dar mai ales pentru cei din totdeauna oropsiți, el, Domnul Cuza, va rămâne veșnicit în inimile noastre ca leacul mângâietor și dătător de speranțe al sufletului românesc. Bărbat între bărbații noștri cei mari născuți în neamul nostru din vremile bătrâne și până azi, el își va merita locul pe tâmpla țării, acolo unde odihnesc în neuitare, ca icoane ale învechitului timpului ZALMOXIS, BUREBISTA, DECEBAL, MIRCEA, ȘTEFAN cel MARE, MIHAI, alături de gândurile lor cele mari și bune. De ei ni se agață speranțele noastre cele mari și rugătoare, pe ei îi chemăm mereu în gând să vină și să ne izbăvească de cel rău când simțăm că moleșeala și putreziciunea cuprind țara și sufletele noastre cele neputincioase.
Toate acestea și încă foarte multe altele le-am aflat noi, cei prezenți miercuri, 25.01.2017, la ,,Casa Iancului", unde dl dr. (ist) Felician Suciu ne-a vorbit cu drag și patos, argumentat, punctându-și alocuțiunea cu noutăți despre omul Al. Ioan Cuza, obârșia sa, prieteni, dușmani, ascensiune în carieră, decădere, sfârșit.
În același ton și în referire la subiect, poeții dr. Marcoci Dorian și subsemnatul au recitat din creația proprie versuri închinate Domnului Unirii, iar tânărul poet Silviu Rațiu și-a făcut debutul citindu-ne câteva frumoase poezii de dragoste, rod al talentului său foarte promițător, apreciat de asistență.
A fost o foarte frumoasă seară, pe care dl Ioan Berța, președinte al Asociației Culturale ,,Avram Iancu", și cei prezenți au apreciat-o ca atare și o vor ține minte mult timp de acum înainte.
