Duminică, pe facebook a fost postată o invitaţie adresată sighişorenilor prin care aceştia erau chemaţi să protesteze, ca şi în multe alte oraşe din ţară, nu neapărat în legătură cu amnistia sau graţierea, pe motivul puşcăriilor prea-pline de condamnaţi, ci mai degrabă, oamenii, cum sunt cei din bătrânul burg Sighişoara, au alte revendicări, mai aproape de ceea ce simte fiecare, nimic care să te ducă cu gândul la îndemnul vreunui politruc venit anume să tulbure apele stătute ale neimplicării. Desigur, un dram de imbold l-au primit şi de la cele văzute la televizor în zona capitalei, cu atâţi protestatari ieşiţi în stradă, revendicându-şi minimele drepturi, că de obligaţii... Pentru a ne edifica asupra rostului acelei întâlniri spontane din Parcul Central al oraşului, am stat de vorbă cu câţiva localnici din acel grup nu prea numeros. În primul rând, spunea o mamă: Eu am ieşit să protestez pentru copiii mei, pentru nepoţi, pentru viitorul lor. Socotesc că avem parte de o ţară cu o educaţie la pământ, un sistem sanitar unde s-a reinstaurat domnia şmecherilor şi a managerilor numiţi pe criterii politice şi aserviţi puterii politice". Potrivit altui participant: Nu există stat de drept, fiecare partid venit la putere modifică legile şi tot ce ţine de justiţie, prin tot felul de Ordonanţe de urgenţă, în favoarea anumitor interese". Altcineva spunea: Vrem să trăim demn şi frumos aici în ţara noastră, şi nu în altă parte. În fiecare zi, se accentuează ideea, dacă cei dragi nouă vor să o ducă mai bine, ni se dă posibilitatea să ne izgonim copiii, conştienţi că ne părăsesc luând drumul străinătăţilor ca ultima şansă de existenţă. De ce să muncească pe brânci si pe salarii de mizerie, ca să ţină în spate un stat supradimensionat şi ineficient?"
Am ajuns o ţară fără legi" a completat altcineva. După spusele altuia, oraşul este în regres demografic, ceea ce va duce ca peste 10-15 ani să vorbim despre Sighişoara ca despre un oraş fantomă, un oraş al cimitirelor şi al celor de vârsta a treia. Şi în prezent, o serie de case sunt închise, părăsite, mare parte din locuitorii mai tineri sunt plecaţi la muncă în alte colţuri de lume, doar vara există un dram de animaţie, în rest liniştea se aşterne peste oraş de cum se-nserează. Potrivit altui interlocutor, societatea civilă este foarte slab reprezentată în viaţa de zi cu zi a oraşului. Altcineva, ne spunea, are copiii trimişi să studieze în altă ţară, ştiind că, acolo, aceştia au o altă şansă. Din păcate speranţa s-a cam dus de pe la noi, încă suntem aici, pentru că trebuie să fim, aici ne-am născut, aici ne sunt părinţii, ne ştim acasă, dar, oare, pentru cât timp? Patriotismul pe care noi îl avem, din păcate copiii nu-l au, ceea ce denotă că nu-i mai leagă nimic , neavând niciun motiv să rămână". Revenind la plimbarea din Parcul Central al oraşului, din toată această întâlnire, mare parte s-au ales cu ceva; unul dintre protestatari şi-a plimbat, cu această ocazie, şi câinele, propunând un tur al centrului oraşului, fiind de profesie ghid în turism, aşa că am bătut străzile cu pasul, cu opriri în dreptul unor clădiri vechi, cu nostalgia unor vremuri mai bune…
