Potrivit unui comunicat al Executivului comunitar, Comisia Europeană a lansat, în această săptămână, procedura de infringement (sancţionare) împotriva României şi Ungariei în ce priveşte comercializarea produselor agricole şi alimentare autohtone în hipermarketuri. Bruxelles-ul a decis să trimită celor două ţări scrisori de somaţie, atrăgându-le atenţia că reglementările lor naţionale în acest domeniu nu corespund legislaţiei UE şi provoacă, la nivelul Uniunii, temeri privind respectarea liberei circulaţii a bunurilor.
Prin aceste demersuri, în România, legea care prevede achiziţionarea a cel puţin 51% din produse de la producătorii locali şi promovarea produselor de origine românească se vede pusă sub semnul întrebării înainte chiar de a fi aplicată.
Oficialii de la Bruxelles îşi argumentează demersul invocând că, potrivit reglementărilor UE, „restricţionarea acestor libertăţi este permisă numai când există o necesitate justificată de protejare de prim rang a interesului public, cum ar fi sănătatea publică. Or, nici Ungaria, nici România nu au furnizat dovezi că măsurile adoptate pe plan naţional sunt justificate şi proporţionate".
România şi Ungaria au la dispoziţie două luni pentru a răspunde argumentelor prezentate de Comisia Europeană.
Legea nr. 150/2016 privind comercializarea produselor alimentare, potrivit căreia marile magazine sunt obligate să expună pe raft 51% produse româneşti a fost promulgată, în iulie anul trecut, de preşedintele Klaus Iohannis, dar normele de aplicare (termen limită - 15 ianuarie 2017) nu au fost emise nici până în prezent. (În paranteză fie spus, nici nu aveau cum, ai noştri nesinchisindu-se, între timp, să creeze condiţii de colectare, depozitare, preluare - marketing, într-un cuvânt - pentru produsele autohtone. Hipermarketurile, adică, să facă bine să adune, în proporţie de 51%, merele din livezi, viţeii din grajduri şi pătrunjelul din strat şi să le expună pe rafturi, potrivit legii.)
De fapt, riscul de sancţionare (infringement) a fost semnalat încă din noiembrie anul trecut, când ministrul Agriculturii de la acea vreme, Achim Irimesu, avertiza că România riscă o asemenea procedură dacă nu modifică prevederile referitoare la proporţia de 51% produse româneşti pe rafturile hipermarketurilor. După care, în bună tradiţie autohtonă, „cestiunea" a fost dată uitării, fostul ministru concentrându-se pe intrarea în Europa a colacului secuiesc, de exemplu.
Într-un comentariu pe subiect, deputatul liberal Daniel Gheorghe (sursa - ActiveNews) consideră că procedura de sancţionare este, într-adevăr, o presiune, însă România nu trebuie nici să se sperie, nici să cedeze în faţa Bruxelles-ului: „În primul rând, procedura de infringement este o acţiune de sancţionare a unei ţări suverane, membră a UE, în baza unor presupuse încălcări de acquis comunitar. România ar trebui să se apere şi să meargă înainte. Nu avem de ce să dăm înapoi. Această procedură vine ca o presiune asupra noastră, dar sunt multe acţiuni prin care putem contracara această decizie. Mie mi se pare că vine ca un răspuns la o lege care a deranjat o mulţime de grupuri de interese", a precizat parlamentarul, explicând că „la Bruxelles există un lobby foarte puternic din partea companiilor transnaţionale, care practică un sistem de producţie corporatist, şi nu capitalist. Există, de asemenea, un anume interes în zona unor mari producători, care vor să-şi păstreze un monopol pe piaţă".
În ce priveşte Ungaria, supărarea Bruxelles-ului este determinată de faptul că legislaţia din ţara vecină îi obligă pe retaileri (comercianţi cu amănuntul) să aplice aceeaşi marjă de profit produselor agricole şi alimentare importate sau din producţia internă, chiar dacă costul produselor importate este afectat de fluctuaţiile de curs valutar.
România şi Ungaria au, aşadar, la dispoziţie două luni pentru a-şi susţine şi apăra interesele (naţionale, în fond), faţă de imperativele Comisiei Europene.
Va bate Ungaria cu pumnul în masa UE, revendicându-şi, cu argumente solide, statutul de membru cu drepturi depline al Uniunii? Îşi va băga România capul sub aceeaşi masă (a UE), în ideea că, potrivit păguboasei zicale, „capul plecat sabia nu-l taie?"
…Până la urmă, de fapt, vom mai mânca, mult timp, cartofi din Egipt, fasole din China, praz din Olanda, mere din Polonia şi portocale de la Polul Nord ca să nu deranjăm libera circulaţie a mărfurilor în Europa?...
P.S. Potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică, anul trecut, importurile de alimente au fost de 5,8 miliarde de euro, cu un miliard mai mult decât exporturile, în condiţiile în care 2016 a fost unul dintre cei mai buni ani agricoli.
