După atâta vânzoleală și fierbințeală de minți, ne e dat, parcă (sau doar ni se pare?), să ne bucurăm de un pic de liniște. Atât tinerii frumoși și liberi, din Piața Victoriei, cât și bătrânii urâți și ocupați, din fața Cotrocenilor, s-au cam risipit pe la casele lor, mai dând, totuși, seara, câte o raită pe la fețele locurilor, din obișnuință ori din plictiseală, să mai schimbe câte o idee în materie de Drept Constituțional și Teoria Constituției, să mai socializeze, să mai dezbată, să mai plimbe cățelul, să mai tragă mâța de coadă, să mai sloboadă câte o înjurătură, să mai una-alta, ca să nu uite lumea cum s-au luptat ei cu Ordonanța 13.
…Din care ordonanță, între noi fie vorba, a înțeles care ce-a vrut, ce-a putut, ce l-a dus mintea, ce i s-a trasat. Oricum, fiștecare a avut prilejul să-și emane, ca să zicem așa, propria filozofie, ceea ce reprezintă un pas înainte în procesul de implicare activă a cetățenilor în luarea deciziilor și elaborarea actelor normative.
Profitând de relativa ostoire generală, dl Iohannis are, în aceste zile, răgazul necesar să mediteze, hamletian, asupra întrebării pe care are de gând să ne-o pună, căci, vorba ceea, referendumul bate la ușă și-l găsește cu ea nepusă. Nu-i de ici, de colo, stimați cetățeni: răspunsul ne costă 50 de milioane de euro mari și lați, așa că și întrebarea trebuie să se ridice la nivelul sumei alocate. Așadar, cum să fie ea? Mai scurtă sau mai lungă? Directă sau mai pe după tufiș? Închisă ori deschisă, adică să necesite un răspuns simplu sau unul mai elaborat? Să fie ipotetică, retorică, situațională sau comportamentală? Să fie încuietoare sau clară, ca să poată răspunde toate categoriile sociale, profesionale, de vârstă și din Teleorman?
Noroc că, revenindu-și din proteste, și hâtri cum îi știm, poporenii se și îmbulzesc deja cu sfaturi și recomandări de tot hazul: „Sunteți de acord să fie vara cald și iarna frig?"; „Sunteți de acord să se croșeteze ciorapi pentru pești?" ; „Sunteți de acord să băgăm zahărul în borcanul pe care scrie orez și cafeaua în recipientul de sare, ca să derutăm serviciile când vin să ne instaleze microfoane sub patul conjugal?" și alte întrebăciuni care de care mai șugubețe și de profunzime. Bășcălie și iar bășcălie, când, în realitate, problema e serioasă și ține de anticorupție, adică să fim sobri și să ne gândim la o întrebare ca lumea, de pildă: „Sunteți de acord să luptăm împotriva corupției, sau împotriva anticorupției?". Sau ceva de genu', cum se spune mai nou.
…Totuși, e bine că dușmăniile s-au mai estompat, frunțile s-au mai descrețit, populația s-a mai relaxat. Uite, până și scorțosul (în sensul bun al cuvântului, în caz că are un sens bun) domn Cioloș, de unde-i mergea buhul de ardelean serios, cu vorbă domoală și sfătoasă, a lăsat o țară întreagă cu gura căscată, deunăzi, cu prilejul unui interviu pe bază de întrebări fulger. „Sex - dimineața sau seara?" - l-a chestionat, ghidușă, realizatoarea, hi, hi, iar dl Dacian și ardelean, în loc să-i spună: „Vino-ți în simțiri, femeie, că ne aude populația de la orașe și sate"-, a răspuns, șmecherește și la fel de ghiduș, fără să stea să mai „cujete" : „Când se întâmplă". Câteva cucoane, șocate, au dat să leșine și au pus să li se aducă imediat sărurile, câțiva domni, foști colegi de tehnocrație, s-au declarat „consternați" și s-au delimitat numaidecât.
În realitate, însă, ce atâta consternare? Dacă tot am coborât nivelul discursului public sub genunchiul broaștei, întrebarea corectă ar fi fost: cu cine, nu când… fiindcă, nu-i așa, în afară de dimineață și de seară, ziua are și alte momente bine definite, precum zorile, răsăritul, amurgul și… ziua-n amiaza mare, adică ce vrem să spunem este că, prin însăși formularea întrebării, câmpul de opțiuni al dlui Cioloș a fost restrâns în mod cu totul condamnabil și antidemocratic.
Per total, așadar, ne-am mai calmat. Ordonanța dezincriminată a fost îngropată, deși, la drept vorbind, ea se născuse gata moartă și dezincriminată, în sensul că s-a dezincriminat singură, doar i-au mai dat o lopată-n cap, să fie siguri că e decedată de-a binelea, după care au aruncat-o peste gard la Curtea Constituțională, să-i cânte prohodul. Păcat de atâta mulțime care a dârdâit în gerul crunt, încălzindu-se la luminițele telefoanelor mobile, care l-au înduioșat așa de tare pe dl Iohannis… Of, că nu poți ști niciodată câtă sensibilitate poate zace-ntr-un om. Plus că ele (luminițele) erau fix ca alea de la protestele din America…
În sfârșit… O să vină și primăvara, o să înflorească ghioceii, iarba o să crească mare cât pensia, de o să acopere noile autostrăzi și alte obiective prioritare. O să vină berzele, o să plece tehnocrații, căci Bruxelles-ul dă semne de neliniște, nu mai poate funcționa fără „expertiza" lor.
…Doar bietul Guvern e toată ziua pe drumuri - dimineața, fuga la DNA, să dea declarații despre răposata ordonanță („să ia un cap în gură", cum se spune, mai nou, în limbaj de specialitate), la amiază ajunge la birou, dar n-apucă să pună mâna pe pix, să lucre ceva, că-l și cheamă televiziunile pe la talk-show-uri, să-l sfădească pentru lipsă de comunicare.
Și-atunci, te-ntrebi și-ți răspunzi singur: dacă dimineața - nu, la amiază - nu, seara - nu, atunci când să mai și muncească Guvernul? Păi… când se-ntâmplă…
