Psihoterapeutul Constantin Cornea consideră că ne aflăm în epoca în care suntem mai conectați pe rețelele sociale ca oricând și, totodată, suntem mai singuri ca oricând, existând chiar o epidemie de singurătate, ca boală a omului modern, indiferent de vârstă.
După ce afirmă că singurătatea este percepută ca un element negativ, omul fiind o ființă socială, dorindu-și societatea pentru că în felul acesta își formează imaginea despre sine, își crește stima de sine, află lucruri noi despre el sau despre alții, psihoterapeutul ne sfătuiește, prin „Adevărul Live", cum să evităm acest flagel al lumii moderne, care se manifestă, atât la persoanele care nu au un partener, cât mai ales la cele care se simt singure în cuplu.
Întrucât psihoterapeutul Constantin Cornea crede că pentru o viață de cuplu reușită trebuie să te cunoști cu celălalt, să ai aproximativ aceleași scopuri în viață și o anumită educație, el evidențiază greșelile care se fac la începutul vieții în doi. Deci „Așa, nu!":
Intru într-o relație cu cineva doar dacă iubesc. Iubirea are ca și componentă în proporție de 90% sexualitatea. E puțin probabil ca cei care iubesc să și construiască ulterior ceva.
Dacă partenerii se iubesc foarte tare și formează un cuplu, tendința lor este să se izoleze de restul oamenilor, ceea ce face ca începutul relației să fie foarte intens. Iar ceea ce e intens se termină repede...
Odată intrați în cuplu, tind să își controleze reciproc viața. Tendința e să-i alunge din jurul lor pe toți acei prieteni care li se par incompatibili vieții de cuplu. O persoană care intră într-o relație renunțând la prietenii renunță, de fapt, la o viață pe care a avut-o până atunci și la care va dori să se întoarcă după ce iubirea din cuplu se va uza.
Ideal ar fi să intri într-o relație de cuplu cu cineva pe care îl iubești, adică să ai răbdare ca, pe lângă sexualitate, să încapă și prietenie și cultură, să ai familii prietene, cu care să te poți compara uneori.
Deși pare o constatare dură, psihoterapeutul nu se ferește să spună: „Cuplurile nu rezistă, pentru că partenerii nu au educație! Dacă am fi o societate civilizată, oamenii ar putea face cunoștință chiar și în metrou, ca persoane singure, sau să accepte o invitație la cafea pur și simplu. Cauzele pentru care suntem singuri sunt și la noi, și la societate. Ceea ce deosebește societatea românească de alte societăți este lipsa civilizației, primul factor educațional. Mișcarea feministă e un alt motiv. Ea a modificat foarte tare percepția socială. În loc să vină ca o soluție, a venit ca un factor degradant pentru femeie. A venit cu femeia pe câmpul de dezvoltare al bărbatului, cu femeia care a preluat toate preceptele bărbatului, ceea ce e minunat, dar... uită să mai fie femeie.
Nu trebuie să rămâi niciodată în cuplu de dragul copiilor, dacă din comportamentul tău față de soț copiii nu au ceva bun de învățat. Chiar dacă mulți spun că față de copii își joacă bine rolurile, de fapt, partenerii vor să creadă asta. Realitatea este că oferă copiilor un exemplu negativ. Acești copii vor crește nu tocmai educați în spiritul ideii de cuplu, de a ști să dea și să primească sentimente. Copilul nu crește frumos doar alături de părintele biologic, ci alături de acela care-i poate oferi ceva intelectual și emoțional.
Rețelele sociale arată că omul are o nevoie, însă dacă ajungem să le confundăm cu comunicarea și relația de prietenie e foarte grav.
Nașterea unui copil pentru a-ți omorî singurătatea ca femeie este un gest extrem de greșit. Copilul trebuie să se nască din dragostea a două persoane, nici pe departe din sentimentul de însingurare al unei persoane. Un adevăr ingrat pentru femeile din România este acela că nasc copiii pentru ele, pentru nevoia lor de afecțiune, pentru a primi ceea ce consideră că ar fi trebuit să primească de la partener.
Societățile civilizate au formate locuri în care persoanele singure se pot întâlni. Noi suferim din acest punct de vedere, nu avem investitori care să deschidă cafenele, ceainării speciale. Iar o persoană singură găsește destul de greu un partener.
Cuplurile nu rezistă foarte mult, pentru că alegerea partenerului e făcută în funcție de conjunctură. Iubirea la prima vedere este sexualitate, nu este iubire. O persoană de care te îndrăgostești atunci când o vezi, de fapt ți-o dorești strict sexual. Aceasta este una din marile minciuni de fundamentare a cuplurilor. Persoanele care își aleg partenerul pe principiul plăcerii descoperă că acel cuplu nu rezistă nici măcar trei ani, pentru că dragostea se duce odată cu sexualitatea.
În urma sexualității, ar trebui să rămâi cu prietenie, cu amiciție, cu anumite elemente comune. Foarte mulți parteneri, după ce dispare sexualitatea, se descoperă singuri, stingheri în cuplu, încercând măcar să nu se deranjeze, să nu își încurce reciproc viețile, nici vorbă să construiască. Rareori am întâlnit cupluri care să își dorească să construiască lucruri împreună și pentru care să tragă amândoi.
Din cauza fricii, sunt atâtea cupluri care se distrug reciproc, distrugând eventual și copiii (dacă aceștia există). Mai cumplită singurătate decât cea din cuplu nu există!".
