„Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei". (Luca 1, 28)
Sărbătoarea Bunei Vestiri este una dintre cele mai importante din calendarul creştin-ortodox şi semnifică momentul în care Sfântul Arhanghel Gavriil, întruchipat în înger, i-a vestit Fecioarei Maria că-l va naşte pe Fiul lui Dumnezeu. Potrivit teologilor, sărbătoarea a fost introdusă la Roma, de către papa Leon al II lea (681-683), şi este considerată cea mai veche din calendarul creştin. Astăzi se împlineşte cuvântul lui Dumnezeu şi prima prorocire mesianică în care Dumnezeu a dat făgăduinţa răscumpărării omului din păcatul strămoşesc. «Vrăjmăşie voi pune între tine şi şarpe, tu-i vei zdrobi capul. Vrăjmăşie voi pune între sămânţa ta şi sămânţa femeii, dar tu îi vei înţepa călcâiele (îi vei păzi sfârşitul)». Deci astăzi sărbătorim praznicul întrupării Mântuitorului Iisus Hristos din cuvânt. Ce trebuie să înţelegem noi aici: Dacă ne uităm în referatul biblic, se spune că Dumnezeu a făcut Om şi Femeie şi i-a pus pe dânşii în Grădina Raiului. Apoi, la un moment dat, le-a spus prin cuvânt: «Creşteţi şi vă înmulţiţi!». Păi, dacă în Rai era feciorie, dacă în Rai era curăţie, era duhovnicie, era har, era lumină, erau virtuţi nepământeşti, de natură dumnezeiască, cum putem vorbi despre o înmulţire? Ei bine aici, sfinţii părinţi şi alte învăţături înalte ne arată că omul, înainte de cădere, ar fi avut puterea să nască din cuvânt aşa cum Tatăl l-a născut pe Fiul din sânurile sale mai înainte de toţi vecii fără de mumă, aşa cum Adam a dat lumii pe Eva din coasta sa prin lucrarea lui Dumnezeu (a scos coasta, a împletit carnea şi a făcut femeia). Apoi, acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Fecioara Maria care, în momentul întâlnirii cu îngerul, primeşte cele trei veşti minunate. Ei, de această dată, umplerea cu duh sfânt vine prin cuvânt: «Puterea celui Preaînalt te va umbri şi pruncul ce se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema». Şi asta este vestea pe care o aduce îngerul. Acesta este un praznic împărătesc al întrupării Domnului şi Dumnezeului Mântuitorului Nostru Iisus Hristos, cuvântul din veac sub vremi, în Fecioara Maria sau din Fecioara Maria, cum spune Crezul. La baza praznicului de astăzi nu stau cuvinte omeneşti, ci stă Taina. Nimeni nu poate să explice acest lucru, chiar dacă teologii au mai scris, chiar dacă au fost revelaţii, descoperiri. Ateii au încercat mereu să explice că nu poate să nască o femeie dacă nu este atinsă sămânţa femeiască de sămânţa bărbătească din punct de vedere biologic. Dar n-au înţeles bieţii necredincioşi că, acolo unde voieşte Dumnezeu se biruieşte rânduiala firii. În teologia de taină sau a tăcerii apare formularea maică şi fecioară deopotrivă, un lucru care nu este cuprins în cuvinte omeneşti:
«Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută». Nici îngerii care stăteau lângă Dumnezeu n-au cunoscut adâncimea acestei taine. Acum lăsăm planul biblic şi trecem la planul pământesc. Ce înseamnă el: Fecioara Maria este subiect ales de Dumnezeu să împlinească voia sa. O alege din neam părintesc şi arhieresc, pentru că erau cei doi părinţi Ioachim şi Ana. Şi ştim că se naşte în urma unei mari minuni. Atât Ioachim, cât şi Ana erau sterpi. Tocmai această nerodire stă la baza actului de credinţă. Dumnezeu vine în chip vădit şi face o minune. Din pântecele lor s-a născut o făgăduinţă înainte de făgăduinţă. Au spus că «odrasla, orice-ar fi, o vom da-o bisericii». A fost dusă în templu de mică, crescută de îngeri. Îşi dorea să fie slujitoarea celei care îl va purta în pântece pe Fiul lui Dumnezeu, neştiind că ea va fi. Vedeţi câtă taină, câtă trăire? Dacă îi spui astăzi unui om pregătit intelectual şi raţional, îţi va răspunde că sunt SF-uri şi poveşti. Pentru că nu sunt consemnate în scripturi, sunt din tradiţii, nu sunt consemnate aceste fapte negru pe alb. Despre Fecioara Maria nu putem şti motivul pentru care Ioachim şi Ana erau sterpi şi nu putem şti motivul pentru care Fecioara Maria să fie cea aleasă. Intrând îngerul la ea, i-a spus «Bucură-te ceea ce eşti plină de har!». Deci îngerul nu venea să-i spună că de acum înainte urma să aibă loc taina. Taina era deja săvârşită, dar nu era vestită. Dumnezeu consimiţise deja acest lucru, iar îngerul nu-i spune că «vei fi plină de har», ci că «eşti». Nu vedem o fecioară înspăimântată. Din contră, observăm din text că îngerul s-a înspăimântat. Deci să ajungă o făptură divină, transcedentală, să se înspăimânte. Este primul semn că avem de-a face cu omul absolut, Fecioara Maria. Îngerul s-a înspăimântat pentru că vedea pe Fiul lui Dumnezeu în pântecele ei. Ca la radiografie, îngerul îl vedea întreg pe Iisus în Fecioară, de aceea s-a înspăimântat şi i-a spus Fecioarei «Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei». Adică aşa ceva eu, ca înger, n-am văzut niciodată. A fost o excepţie de la omniprezenţa lui Dumnezeu. Taina s-a făcut numai în perimetrul Fecioarei Maria. Adică Hristos a ales să coboare în pântecele femeii şi să ia chip de rob.
Să o preamărim şi noi în toate zilele vieţii noastre, prin rugăciunile pe care i le adresăm ca să mijlocească în faţa Tronului ceresc pentru noi. Iar credincioaselor creştine, indiferent de vârstă, să o aibă drept model de viaţă, atât ca Fecioară, cât ca şi Maică, şi să o cinstească prin viaţa şi faptele lor. Să o cinstim cu toţii, repetând cuvintele pe care le auzim la slujbele noastre: „PRE NĂSCĂTOAREA DE DUMNEZEU ŞI MAICA LUMINII, ÎNTRU CÂNTĂRI CINSTIND-O, SĂ O MĂRIM".
„1001 CUGETĂRI" vol. XII,
