Din informaţiile presei scrise am aflat că procurorii au solicitat la procesul care a avut loc în aceste zile la Curtea de Apel Bucureşti interzicerea Mişcării de Tineret 64 de Comitate (MVIM), din Ungaria, precum şi pedeapsa maximă a celor doi lideri ai organizaţiilor HVIM din Transilvania, respectiv din Târgu Secuiesc, care au vrut să detoneze în Piaţa centrală a oraşului lor un dispozitiv exploziv artizanal în timpul paradei militare organizate pe 1 Decembrie, cu prilejul Zilei Naţionale a României.
Referitor la această informaţie de presă privind solicitarea Procuraturii nu pot să mă exprim altfel, decât: În sfârşit! O autoritate din România a acţionat în conformitate cu litera şi spiritul Constituţiei, aflate în vigoare în România împotriva celor care ne vizitează din Ungaria şi care prin provocările lor politice şi acţiunile lor ostile atacă valorile fundamentale ale României. Împreună cu mulţi compatrioţi români, maghiari şi de alte naţionalităţi stăm şi ne minunăm de ani de zile de faptul că autorităţile abilitate române, mai cu seamă cele mai importante instituţii constituţionale ale democraţiei noastre: Parlamentul, Guvernul şi Preşedinţia, nu iau nici o măsură, în baza prevederilor constituţionale ale ţării, în cazul unor politicieni importanţi şi ziarişti din Ungaria care pe teritoriul ţării noastre desfăşoară o activitate împotriva României. De ani de zile suntem stupefiaţi că autorităţile române nu acţionează împotriva acestor politicieni şi ziarişti care prin activitatea lor ignoră total Constituţia României, îi instigă pe cetăţenii români de naţionalitate maghiară împotriva ordinii constituţionale a României democratice şi libere, respectiv îi îndeamnă la neglijarea totală a celei mai mari sărbători a României, ziua de 1 Decembrie.
Noi, cetăţenii loiali, indiferent de apartenenţa noastră naţională, nu înţelegem deloc această atitudine indiferentă a autorităţilor române faţă de acţiunile întreprinse în mod succesiv de unele elemente din străinătate împotriva României, mai cu seamă că am avut ocazia de mai multe ori să vedem că, de exemplu, autorităţiile slovace şi sârbe au acţionat ferm în situaţii similare: Nu odată i-au declarat persona non-grata pe unii politicieni din Ungaria şi i-au expulzat din ţară. Sau când autorităţile slovace i-au oprit la graniţa ţării şi nu au lăsat să intre în Slovacia pe un fost preşedine al Ungariei, spunând că acesta doreşte să ţină un discurs comemorativ care lezează demnitatea naţională a naţiunii slovace.
După decembrie 1989 câte cazuri nu au fost cunoscute de opinia publică, când unii politicieni, istorici şi ziarişti din Ungaria, precum şi reprezentanţii Jobbik, partid rasist, xenofob, antisemit şi antieruropean, sau ai Mişcării de Tineret 64 de Comitate din Ungaria au ţinut discursuri defăimătoare la adresa demnităţii naţiunii române, au ignorat ordinea constituţională a României, au rostit declaraţii politice antiromâneşti la diferite manifestări organizate în Transilvania, la taberele de vară de la Băile Tuşnad sau la alte manifestări publice.
Este, pur şi simplu, incredibil. Toate acestea se întâmplă de ani de zile pe teritoriul României, iar autorităţile abilitate române se prefac de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic şi totul ar fi în ordine, de parcă acţiunile politice prin care se revendică în mod agresiv înfiinţarea autonomiei pe criterii entice sau neglijarea absolută a celei mai mari sărbători naţionale a României nu ar fi avut loc niciodată, nici la taberele de vară de la Băile Tuşnad şi nici recent, de exemplu, la Satu Mare, unde premierul Ungariei, Viktor Orbán, în compania preşedintelui UDMR, Hunor Kelemen, a manifestat un dezinteres absolut faţă de demnitatea naţională română şi faţă de decizia Istoriei şi a Timpului, Marea Unire din Decembrie 1918 fiind apreciată de domnia sa ca nefiind demnă de atenţia şi de sărbătorirea de către maghiari. La toate acestea preşedintele UDMR, Hunor Kelemen, care stătea lângă premierul Viktor Orbán, nu a avut nimic de spus, deoarece este incapabil să înţeleagă, ca şi întreaga conducere superioară a UDMR, acea situaţie reală, potrivit căreia Istoria i-a condamnat pe români şi pe maghiari la coabitare pe acest pământ, în această patrie comună, într-un climat de înţelegere şi de respect reciproc, ca popoare fraterne. Datorită acestei situaţii istorice, în raportul maghiarilor de aici faţă de istoria naţiunii române, faţă de poporul român trebuie să existe acea empatie care lipseşte cu desăvârşire din partea unui membru al Guvernului ungar.
Referitor la solicitarea Procuraturii, care este dealtminteri absolut justificată, privind interzicerea organizaţiei iredentiste din Ungaria, pe teritoriul României, întrebarea de bază este: Cine, care instituţie sau autoritate română a aprobat ca pe teritoriul României, în oraşele din Transilvania să fie înfiinţat în mod liber şi să acţioneze de ani de zile un partid politic, precum şi o organizaţie politică, cum este Jobbik, partid de extremă-dreapta, antisemit, rasist, antieuropean şi antiromânesc, respectiv Mişcarea de Tineret 64 de Comitate care promovează în mod deschis programul său iredentist. Cine sunt responsabilii, care sunt acei lideri care ocupă poziţii de mare responsabilitate, care au autorizat, la Bucureşti, ca aceste două organizaţii - mult criticate şi în Ungaria - să desfăşoare o activitate politică împotriva României. Cum este posibilă ocuparea unei funcţii politice publice de o importanţă naţională, adoptând o asemenea atitudine nepatriotică?
Este suficient, dacă mă refer doar la un singur exemplu pentru a dovedi consecinţele deosebit de grave şi dăunătoare din punct de vedere social şi politic ale acestei activităţi politice. Înainte de toate trebuie să menţionez că este incredibil că toate acestea s-au putut întâmpla în România, ţară membră a Uniunii Europene, şi nici Procuratura, nici Parlamentul, nici Guvernul şi nici Preşedinţia nu a acţionat. Iată despre ce este vorba: Primăria oraşului Miercurea Ciuc, în frunte cu primarul udemerist Róbert Ráduly, colaborând cu această organizaţie iredentisă din Ungaria, respectiv cu Mişcarea de Tineret 64 de Comitate şi cu membrii acestei organizaţii locale, în Piaţa centrală a oraşului a organizat o demonstraţie de stradă, sub pretextul: „să cunoaştem trecutul nostru", în cinstea intrării, în urmă cu 70 de ani şi pe baza Dictatului de la Viena, a lui Miklós Horthy, în fruntea honvezilor săi, pe calul său alb, în Nordul Transilvaniei şi în Miercurea Ciuc. La această demonstraţie festivă, prin care participanţii au adus un omagiu memoriei lui Miklós Horthy, a fost dat citire acelui discurs pe care l-a rostit Miklós Horthy cu prilejul intrării sale la Cluj-Napoca. Potrivit informaţiilor unui ziar din Miercurea Ciuc, această demonstraţie festivă, de stradă, în cadrul căreia participanţii au adus un omagiu în amintirea lui Miklós Horthy, a fost aprobată şi de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Harghita.
Mai este nevoie să facem vreun comentariu pe marginea acestei demonstraţii? Cu aprobarea cărei instituţii sau persoane a fost posibil să se întâmple aşa ceva în România de azi? Marii înaintaşi ai noştri, care pe 1 Decembrie 1918, la Marea Adunare de la Alba Iulia, au înfăptuit Marea Unire, dacă ar vedea azi, la 100 ani de la faptele lor de o importanţă istorică, că în mijlocul Transilvaniei a fost sărbătorit cel mai fanatic duşman al poporului român din secolul XX…s-ar cruci, cu siguranţă. Ca o concluzie finală, închei scrierea mea cu o întrebare justificată: Unde au fost autorităţile române în timpul demonstraţiei de la Miercurea Ciuc? Citând cuvintele marelui poet şi patriot, Adrian Păunescu, ne întrebăm: unde au fost românii?!
