Persia înseamnă de fapt regiunea Shiraz, acolo unde am trăit câţiva ani de zile, provincia a cărei capitală este şi se numeşte FARS (sau Pars), iar numele de perşi vine la locuitorii acestei zone, în timp ce Iran, patria perşilor provine de la prescurtatrea unei expresii foarte vechi „Aerania Vaedja" însemnând „Ţara Arienilor", iranienii fiind foarte mândri de originea şi de ţara lor. Ei bine, aici am locuit, trăit, muncit şi suferit o bună perioadă din viaţa mea la o căldură de 43-45 grade la umbră, m-am ferit şi păzit cât am putut de şerpii şi scorpionii fatali care-i puteai întâlni peste tot şi oriunde. Pentru mine şarpele e un coşmar! Într-una din zile, după serviciul de noapte mă grăbeam să ajung acasă în apartamentul meu, să fac un duş şi ceva de mâncare, să verific funcţionarea răcitoarelor pentru aerul condiţionat, în timp ce observ încolăcit după ţeava de gaz, în colţul dormitorului, un şarpe mărişor, urât, lung şi de toată spaima, cu siguranţă foarte veninos. Mă îngrozesc, înmărmurit şi speriat, cu adrenalina la maxim. În dilemă şi circumspect mă întrebam şi ezitam ce să fac?? În bucătăria de alături observ un cuţit cu lama foarte lungă. Pe vârful picioarelor atent şi fără zgomot mă înarmez cu acest cuţit şi cu paşi de felină mă îndrept „ori, ori" spre şarpe şi cu putere şi ură îl tai în două bucăţi, acesta zvârcolindu-se şi fără vlagă cade pe podea unde îl extermin plin de emoţie, sudoare şi frică.
A doua zi îi povestesc şefului iranian, domnului Zanghene, despre cele întâmplate, nu era nici surprins, nici mirat de păţania mea, dar îmi face un foarte meticulos instructaj cu privire la muşcăturile de şerpi: dacă nu te poţi deplasa la primul punct de „prim-ajutor" dai telefon la un număr special (un fel de 112) şi în cel mult 30 de minute ţi se face tratamentul salvator, în primul rând, o injecţie antidot care anulează rapid acţiunea veninului, dar nu spaima şi groaza! Domnul Zanghene, ca să mă liniştească, îmi spune: „Se întâmplă rar ca şerpii şi scorpionii să pătrundă în casele oamenilor, ţie ţi s-a întâmplat din cauza dărâmăturilor şi molozurilor din zonă unde au loc demolări şi sistematizări."
Acelaşi lucru i s-a întâmplat şi prietenului meu, Augustin Pastor din Târgu-Mureş, coleg de serviciu şi specialist ca şi mine la fabrica de sodă „SODA-AS Shiraz-Iran". De data aceasta, în locuinţa sa au pătruns mai mulţi scorpioni foarte periculoşi, fatali în cazul în care îi atingi. Dar Gusti, foarte perspicace şi bine instruit cu un patent, i-a cules şi introdus într-un borcan cu spirt pe care ni l-a prezentat a doua zi nouă şi conducerii fabricii. Din mare prudenţă, pentru a-şi feri şi proteja soţia şi cei doi copii, toate paturile din casă au fost puse cu picioarele pe pahare de sticlă pe care scorpionii nu puteau urca, dar grija, spaima şi teama ca şi în cazul meu nu au fost eliminate! Răspunsul administratorul lui fabricii ca şi al domnului Zanghene a fost acelaşi, demolările şi molozul din zonă. Apartamentul lui Gusti şi al familiei sale, pentru liniştea şi odihna acestora a fost schimbat de urgenţă.
Despre pericolul accestor „gâdigănii" foarte prezente în nisipul fierinte al deşertului şi în corturile nomazilor, aceştia mi-au explicat o adevărată ştiinţă de apărare şi prevenire a muşcăturilor de şerpi. Cu atât mai mult cu cât în deşert punctele de prim-ajutor nu prea există, nomazii le cunosc obiceiul şi comportamentul. Şerpii îşi caută în crăpături şi crevase mai răcoroase locul, nomazii şi beduinii fabricând adevărate capcane împotriva lor, dar principalul lucru este locul în care îşi instalează şi montează corturile lor negre.
Se spune că la facerea lumii, Dumnezeu s-a adresat şarpelui: „Pentru că ai făcut atât de mult rău, blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele câmpului, pe pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale".
- va urma -
