Sărbătoarea Intrării în Ierusalim a Mântuitorului Iisus Hristos sau a Floriilor a fost prăznuită cu mare solemnitate şi la Biserica „Înălţarea Domnului" din Reghin, în ziua de duminică, 9 aprilie 2017, când întreaga creştinătate a cinstit cu pioşenie acest măreţ şi sfânt praznic împărătesc. Cu acest prilej, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată de părintele paroh Teodor Beldean, protopopul Reghinului, luând parte un număr foarte mare de credincioşi, biserica dovedindu-se a fi neîncăpătoare. În cuvântul de învăţătură, sfinţia sa a vorbit credincioşilor despre măreţia acestei sfinte sărbători, a adus în sufletele păstoriţilor întărire în credinţă, spor duhovnicesc şi înălţare sufletească.
Referitor la Duminica Floriilor putem spune că această sărbătoare se prăznuieşte în duminica premergătoare Învierii Domnului (ultima duminică din Postul Mare). Este ziua care ne aminteşte de intrarea triumfală a Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim cu câteva zile înainte de patima Sa, cum prezisese proorocul Zaharia. Şi într-adevăr, cu cinci zile înainte de Paşti, cum arată Sfântul Evanghelist Ioan, Mântuitorul, venind din Betania, a intrat în Ierusalim, fiind întâmpinat de mulţimea care venise să serbeze Paştile. Sfântul Evanghelist Ioan spune că mulţimea „a luat stâlpări de finic şi a ieşit întru întâmpinarea Lui, strigând: Osana, bine este cuvântat Împăratul lui Israel, Cel ce vine întru numele Domnului. Şi aflând Iisus un asin a şezut pe el precum este scris: Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine la tine, sezând pe mânzul asinei"(Ioan 12,12-16).
În amintirea acestui eveniment, Biserica a aşezat această sărbătoare, pe care poporul o numeşte şi „Duminica Floriilor", întrucât ea se prăznuieşte totdeauna la începutul primăverii.
Cele mai vechi dovezi despre sărbătorirea acestui praznic le avem de pe la sfârşitul secolului al III-lea, într-o predică rostită în această zi de Metodie, episcopul Tirului şi al Patarei. În secolul al IV-lea mulţi Sfinţi Părinţi laudă această sărbătoare, iar mai târziu imnografii creştini au alcătuit imne de mare frumuseţe, care se cântă şi azi în biserici la sfintele slujbe. În amintirea ramurilor de finic, cu care mulţimea a întâmpinat pe Mântuitorul, şi astăzi în biserică preotul citeşte rugăciunea binecuvântării ramurilor de salcie, pe care le împarte apoi credincioşilor. În alte părţi se întrebuinţează ramuri de finic ori de măslin. Întrebuinţarea ramurilor de finic este foarte veche; se crede că s-ar fi introdus prima dată în Palestina, de unde a trecut în toate Bisericile creştine.
Sfântul Ioan Gură de Aur şi Chiril al Alexandriei explică semnificaţia acestor stâlpări, zicând că ele înseamnă biruinţa lui Hristos asupra morţii, cum rezultă şi din troparul serbării. Fiind praznic împărătesc, Biserica Ortodoxă dezleagă la peşte, vin şi untdelemn. Se oficiază Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. Această sărbătoare premerge celei mai negre perioade a anului bisericesc, Săptămâna Patimilor, când Mântuitorul Hristos a suferit, pentru întregul neam omenesc, patimi, suferinţe şi moarte, pentru ca, a treia zi după aşezarea Sa în mormânt, să se ridice biruitor deasupra păcatelor şi a morţii, prin Învierea Sa dând posibilitate omenirii de a gusta din fericirea cea veşnică în Împărăţia lui Dumnezeu.
