Ne aflăm în Săptămâna Mare şi s-ar cuveni să vorbim cu înţelepciune, cu chibzuinţă şi cumpătare despre biserici şi culte, în general, pe cât se poate căutând partea plină a (pa)harului. Rolul lor călăuzitor şi de temelie spirituală a poporului, statului şi naţiunii române, trebuie să prevaleze în orice abordare rezonabilă.
Din păcate, meditaţiei spirituale, rugăciunii, îngăduinţei şi căinţei i-au luat locul, prin intermediul mass-media, răutăţile şi interpretările maliţioase privind finalizarea clopotului comandat pentru Catedrala Mântuirii Neamului. Că e prea scump, că e prea mare, că poartă în efigie, alături de Crucea Patriarhală şi stema Patriarhiei Române, chipul Patriarhului Daniel, care şi-ar face astfel un cult al personalităţii, printr-un „selfie" cu Dumnezeu.
E drept, la câtă înveninare şi răutate parcurge astăzi societatea românească, la cât este de răzleţită turma de credinţă, morală şi religie în general, parcă nu am fi în „trend-ul" vocaliştilor de strânsură, dacă nu am consimţi şi la terfelirea bisericii ca instituţie. Fiindcă, nu-i aşa, toţi ne fură ţărişoara şi avem nevoie de mai multe spitale unde să ne oblojim rănirile, bolile vorace şi perpetue, fără a ne întreba dacă aceste boli nu provin cumva şi din sufletul nostru otrăvit?! Se prezintă critic faptul că s-au alocat Catedralei Mântuirii peste 50 de milioane de euro din bani publici iar asta ar fi o necugetată risipă… Se cuvine să vedem însă care sunt, prin comparaţie, doar câteva dintre marile „tunuri" de care au avut parte bugetul de stat şi România în ultimii ani. Contractele dintre statul român şi companiile Microsoft şi EADS, care fac obiectul celui mai mare dosar de corupţie instrumentat de procurorii români, trimit la prejudicii ce depăşesc un miliard de euro, iar înţelegerile cu cele două companii ar fi fost parafate contra unor comisioane estimate la 60 de milioane de euro. Pentru „tunul" autostrăzii numită „Bechtel", România a plătit peste 1,4 miliarde euro. Pentru o altă gaură neagră reprezentând autostrada surpată Sibiu - Orăştie, alte aproape 700 de milioane de lei. În dosarul edilului Chiliman, se anchetează o mită de 670 milioane de euro, în cel al lui Viorel Hrebenciuc prejudiciul este estimat la 300 de milioane de euro, în cazul lui Marian Vanghelie, anchetatorii cercetează o pagubă adusă statului de 90 de milioane de euro, iar în cazul lui Horia Georgescu se invocă o gaură de 84 de milioane de euro în buget, prin supraevaluarea despăgubirilor. Lista poate continua cu găurile negre de miliarde de euro denumite Caritas, FNI, devalizarea Bancorex, privatizările oneroase Sidex Galaţi, Petromidia, retehnologizarea Porţile de Fier, vânzarea în dauna statului român a Petromului ş.a.
Noi, ardelenii, ştim ce înseamnă prigoana prin istorie, cunoaştem sacrificiul şi suntem recunoscători bisericii pentru rezistenţă, credinţă, refugiu, adăpost spiritual şi însufleţitoare povaţă de-a lungul vremii. În anul 1279, Ladislau Cumanul legifera interzicerea construcţiei bisericilor cu zid, în rit ortodox, pe întreg teritoriul Regatului Apostolic maghiar. Pentru a-şi păstra credinţa şi perpetua religia, ortodocşii au fost nevoiţi să ridice biserici de lemn. Aceste biserici ortodoxe transilvane, situate în regiunile controlate fie de regalitatea maghiară, nobilimea catolică, ulterior reformată, fie de stăpânirea austriacă, au fost distruse prin trecerea vremii, cele mai vechi care s-au păstrat până azi datează abia din secolul al XVII-lea.
În judeţul Mureş, mai există în prezent circa 60 de biserici de lemn, semnificativ reduse numeric, dacă ţinem cont că, în anul 1941, erau peste 200 asemenea biserici. Toate au nevoie de lucrări de reparaţii, restaurare şi reconsolidare a structurilor din lemn, întrucât se află într-o avansată stare de degradare. Astăzi, din păcate, bisericile ortodoxe de lemn din judeţul Mureş pier în tăcere, se pare fără ca soarta lor să mai intereseze pe cineva. Demersurile mele repetate, ca parlamentar, pentru a le fi alocate fonduri din bugetul de stat au fost până acum, din păcate, respinse.
Anul viitor, la împlinirea a o sută de ani de la realizarea Marii Uniri, avem şansa să participăm la inaugurarea Catedralei Mântuirii Neamului, probabil singurul reper material concret al acestei excepţionale aniversări centenare. Poate, până atunci, se vor găsi şi resursele necesare pentru bisericile de lemn din judeţul Mureş. Depinde doar de noi să fim generoşi şi mai buni!
Acum, în Săptămâna Mare, să ne rugăm cu toţii ca Dumnezeu să binecuvânteze România!
