Uimirea mea a sondat mai mereu miezul problemelor. Doar în felul acesta sufletul se badijona cu mângâieri. Bucuria ivită nu putea să fie decât una cu reacție, iar neastâmpărul nu putea să fie decât unul fertil. Creierul coordona devenirea tuturora, deși uneori el era și cel ce făcea concesii sufletului sau trupului. De fapt era o luptă în mine între Freud și convenții, între instincte și morala societății, prin legi scrise și nescrise. Trupul căuta să conserve toate acestea în propria entalpie. Ăsta am fost mai mereu.
Un album cu fotografii, iată o provocare pornită de la o idée a fiului meu, care trebuie să recunosc, vede uneori ceea ce eu nu văd. Cred totuși că fotografiile sunt niște realități 3D strivite cu aparatul fotografic în 2D, asemănător cu ce făcea Ion Creangă, care strivea câte o muscă prinsă în Ceaslov, așa cum povestește în Amintirile sale. Ce se mai alege din musca strivită, care și ea a fost în 3D și a ajuns în 2D-ul paginilor, nu știu?! Ce se poate alege din cel strivit în cele două dimensiuni ale fotografiei, iarăși nu știu? Oricum, provocarea îmi place, deși fie că sunt (încă) în 3D fie că sunt (voi fi) în 2 D, tot relativitate se cheamă că este. Sau cine știe, veți lua, voi cei de azi sau cei de mâine, 2 D-ul fotografiilor și în complementaritate cu poeziile și faptele mele culturale veți reface holograma celui care a încercat să fie și să se știe pe sine.
Oricum, eu vă salut dintr-o entitate ce a dislocuit aer, a făcut umbră pe ziduri și a căutat să nu fie doar un tub digestiv, între secreție și excreție, ci să-și developeze, fără parcimonie, talanții primiți ca dar.
Vă salut din cel care, din fizica înconjurului, a făcut un trai material al suficienței cât de cât confortabile, iar din metafizica acestuia a făcut Rai!
Vă salut din „râul lui Heraclit"!
Vă salut din bucla mea de timp și de nedumerire!
Rămâneți cu bine în azi, vă spun eu, cel din azi!
Rămâneți cu bine în ziua de mâine a voastră, voi ce veți veni, atunci când eu nu voi mai avea un mâine!
