La începutul scurtei Prefețe, inspirat intitulată „Pasiune și devoțiune", Nicolae Băciuț scrie: „În peisajul publicisticii și cercetării științifice mureșene, Florin Bengean ocupă un loc distinct." (p. 7) Afirmația este una cât se poate de reală, iar cei care au urmărit de-a lungul anilor „cariera" de scriitor al istoriei a lui Florin Bengean au putut ușor constata o continuă prolificitate, o diversificare a perspectivelor de abordare a subiectelor de interes pentru autor și, nu în ultimul rând, cu excepții notabile care confirmă regula, o triadă constantă a „personajelor": Biserica Ortodoxă Română și elitele acesteia, Vasile Netea și interpretările proprii date unor texte anonime sau aparținând unor cunoscuți jertfelnici pentru Neam/Biserică/Țară. Cartea pe care o am în față reunește 29 de „gânduri" puse pe hârtie de autor, cu titluri ce dezvăluie temele alese, scrise, parcă adeseori, cu sufletul și nu cu unealta istoricului-scriitor.
Un număr de cinci texte sunt inspirate din subiectul tezei de doctorat, susținută cu succes în 2009, la renumita UBB Cluj-Napoca. Biserica slujitoare, sub deviza „a fi pentru altul", a fost mereu alături de poporul său prin compasiune, sprijin moral și/sau material, prin fapte de binefacere. Informații documentare depistate în arhive demonstrează ajutorul dat de Biserică văduvelor de preoți (Preocupări filantropice ale ortodoxiei transilvănene față de preotesele văduve la sfârșit de secol XIX și început de secol XX - p. 34-38), procesului educațional instituționalizat sub patronaj ecleziastic (Preocupări filantropice ale ortodoxiei transilvănene față de învățători și școli românești din spațiul intracarpatic, la sfârșit de secol XIX și început de secol XX - p. 75-93), celor care au luptat pentru independența României în 1877 (Personalități feminine - laice și clericale, sprijinitoare a armatelor române, în timpul Războiului de Independență - p. 346-354) sau în întâia mare conflagrație mondială încheiată cu înfăptuirea României Mari (Asistența socială a Bisericii Române din Transilvania în timpul Primului Război Mondial - p. 166). Se adaugă o tratare pe larg, în limba engleză, cu un rezumat consistent în limba română a spiritului caritativ al Bisericii Ortodoxe transilvane de-a lungul a unei jumătăți de veac (Charity and social assistance in the Romanian Orthodox Church activity from Transsylvania in the years 1868-1918 - p. 52-72).
Alte nouă studii, de mai restrânsă sau mai largă respirație, evocă slujitori de frunte ai altarelor ortodoxe române, de dincolo și dincoace de Carpați, și opera lor de cuvânt și faptă pilduitoare. Sfântul Antim Ivireanul (omagiat de întreaga Biserică Ortodoxă Română în 2016) și reușitele sale în plan editorial și pastoral le regăsim în Sfântul Antim Ivireanul - Apostol și Mucenic al dreptei credințe (p. 229-239) și Rolul „amvonului" în pastorația cărturarului Petru Maior și a Sfântului Antim Ivireanul (p. 275-288). Renumitul protopop reghinean Petru Maior și ecoul peste timp al activității sale de om al cărții, al Bisericii, dar mai ales al poporului său, sunt reamintite în pagini intitulate Cărturarul Petru Maior în conștiința reghinenilor (p. 265-274). Cititorul îl poate cunoaște, prin prisma implicării sale pastorale și nu numai, pe episcopul de la Râmnicu-Vâlcea, înalt ierarh la anul 1877 (Episcopul Atanasie Stoenescu - sprijinitor al Războiului de Independență - p. 111-123). Tot de dincolo de Carpați, dar din Moldova lui Ștefan cel Mare și Sfânt, sunt readuse la lumină faptele cărturărești și de binefacere ale mitropolitului Veniamin Costachi (p. 125-133). Revenind pe plaiuri mureșene, Florin Bengean se oprește la cunoscuții preoți - Zaharia Boiu (Preotul Profesor Zaharia Boiu - propovăduitor al cuvântului divin - p. 135-151) și Galaction Șagău (Contribuția protopopului astrist Galaction Șagău și a clerului reghinean la înălțarea și sfințirea catedralei mitropolitane din Sibiu - p. 223-228). Nu este uitat nici întâiul patriarh al României reîntregite și implicarea lui în ridicarea calitativă a oamenilor de la catedrele școlilor primare patronate de Biserica Ortodoxă (Elie Miron Cristea și Conferința învățătorească de la Jabenița - p. 253-257; Elie Miron Cristea și Conferințele învățătorești de la Deda, din anul 1906 - p. 289-296).
O suită importantă de „meditații" sunt dedicate operei lui Vasile Netea, istoric mureșean plurivalent, cu rădăcini strămoșești în mândra comună Deda, acolo unde și autorul cărții de față a văzut lumina zilei. Analizele întreprinse de F. Bengean asupra scrisului celebrului său consătean numără șapte perspective, dintre care patru au în prim-plan înalți ierarhi și un centru de spiritualitate ortodoxă: Personalitatea episcopului Nicolae Ivan, reflectată în publicistica de tinerețe a lui Vasile Netea (p. 7-13); O mare realizarea a sfântului mitropolit Andrei Șaguna al Ardealului - publicația „Telegraful Român" - în viziunea cărturarului Vasile Netea (p. 14-27),Aniversarea a trei secole de la tipărirea „Psaltirii în versuri" a lui Dosoftei, reflectată în publicistica lui Vasile Netea (p. 297-306) și Mănăstirea „Sfântul Prooroc Ilie" Toplița, în preocupările publicistice ale lui Vasile Netea (p. 248-252). Din rândurile publicate de același V. Netea este desprinsă modalitatea proprie a acestuia de a-i analiza și aprecia pe Octavian C. Tăslăuanu și Lucian Blaga (p. 321-330; 331-336). Și despre folcloriștii Vasile Netea și Eugen Nicoară aflăm informații interesante (Preocupările pentru folclorul mureșean ale lui Vasile Netea și Eugen Nicoară, concretizate în volumul comun „Murăș, Murăș apă lină" - p. 240-247).
Pregătirea de bază - teologia - îi permite preotului-istoric să comunice gândurile proprii, cu iz de predică de amvon, despre mari sărbători ale calendarului bisericesc ortodox (Praznicul Schimbării la Față a Domnului - p. 314-320; Sfinții Împărați Constantin și Elena - p. 307-313). Pe aceleași coordonate, istoricul fiind de data aceasta cel ce se afirmă, se înscriu paginile dedicate catedralei ortodoxe din Sighișoara (p. 28-33), revoluționarilor români de la 1848 (p. 152-165), evoluției instituționale a Bisericii Ortodoxe Române transilvănene de la organizarea mitropolitană la Marea Unire (p. 204-223).
Două momente originale și plăcute ne oferă Florin Bengean, descoperindu-se în fața lectorului ca posibil filozof al religiilor: Religia dacilor și creștinismul românesc (p. 94-102) și Religie și politică - relaționări și influențe (p. 103-110).
Un omagiu adus unui mare și pe nedrept uitat poet român - Ioan Alexandru se adaugă celor de mai sus (p. 258-264). Versuri edificatoare din „Imnele Putnei", prin care acesta a omagiat la rândul lui marea ctitorie ștefadină, sunt prezentate cu un preambul alcătuit dintr-un scurt istoric al mănăstirii, apreciată „locul în care rugăciunea a scris istorie" (p. 260).
Dedean prin naștere, mândru de originile sale, afirmate mereu, Florin Bengean dedică și plaiurilor sale natale câteva pagini - DEDA - important centru cultural-spiritual istoric al Văii Mureșului Superior (p. 337-345).
Ca cititor mi-aș fi dorit precizări privind dacă/unde/când aceste studii și articole au fost publicate sau susținute în conferințe. Aceasta nu scade cu nimic meritul noii apariții editoriale pentru că lectura ei mi-a prilejuit o oază de liniște sufletească, de desprindere din această „moară" stresantă a lumii de astăzi și, cu siguranță, și de mâine.
