De la-nceputul lumii, bărbații cei curajoși și viteji care făceau fapte mari, înălțătoare, în folosul celorlalți, erau socotiți eroi și erau răsplătiți mai apoi cu aur și bogții, cu titluri și onoruri pentru a fi pilde de urmat pentru ceilalți din neamul lor, rămânând spre neuitare în memoria colectivă, ori îngloriați în cânturi și legende spre a se nemuri în clipa veșnicitului timp.
Așa a fost peste tot, la noi ori aiurea, așa s-a însăilat din loc în loc încâlcita cărare a istoriei fiecărui popor, fiecărui neam trăitor sub soare, cu fapte care să-i laude și să-i mărețească în fală propria istorie.
În vremurile mai noi, făcătorii de fapte mari pe câmpul de luptă erau înnobilați cu titluri și onoruri, cu averi și bogății pentru cinstire și îndemn ca și ceilalți să fie ca ei. Așa a fost și la români dintotdeauna, vitejii cei mari ai neamului erau încinstiți de domn cu ranguri boierești, cu averi pe măsura faptei lor. Asta până mai ieri, pentru ca în epoca modernă recompensarea unor fapte de vitejie pe câmpul de luptă să se facă prin ordine, titltlui și medalii și prin avantajele materiale ce decurgeau de aici.
Așa se face că, la 1916, regele FERDINAND a găsit de cuvință să instituie Ordinul Militar de Război ,,MIHAI VITEAZUL", cea mai înaltă distincție militară conferită de Statul Român unor militari și mai apoi și unor civili, care s-au distins prin acte de înaltă bravură în timp de război și mai în zilele noastre și în timp de pace.
Despre istoria extrem de interesantă a acestui mare ordin militar ne-a vorbit domnul IOAN BERȚA, președintele Societății Cultural-Patriotice ,,Avram Iancu" din Tg.-Mureș, la ,,Casa Iancului", în data de 2.08.2017. Câte pregătiri anterioare au trebuit făcute pentru armonizarea legislației românești cu cea europeană, pentru emiterea legii de instituire a ordinului, a instrucțiunilor de aplicare a lui, pentru validarea acestor acte în parlament, pentru asigurarea finanțării Cancelariei Ordinului, etc, etc, câtă muncă, câtă gândire nu a fost consumată pentru a da valoarea cuvenită acestei supreme distincții militare românești.
Acordarea acestui ordin, cu cele trei clase ale sale, s-a făcut până în 1945, apoi distincția a fost suspendată până în anul 1990, dată de la care ordinul funcționează din nou. Câte modificări, adăugiri, îmbunătățiri a avut acest ordin, cine au fost beneficiarii români și străini, militari și civili, unități militare, pe diverse perioade de timp, care este simbolistica lui actuală, ce beneficii materiale îți conferă el, iată tot atâtea noi teme de discuții pe care le putem aborda ulterior și pe care domnul Ioan Berțea le-a expus extrem de convingător și bine documentat. Nici nu am crezut că un asemenea subiect poate fi atât de interesant și de captivant pentru auditoriu.
În final, clipa de poezie a fost susținută de poeții: MIRCEA DORIN ISTRATE, SILVIU RAȚIU, MAN ANTUANEL SERGIU, iar domnul prof. MIHAI MONOREANU a moderat cu șarmu-i bine cunoscut și distincție această frumoasă activitate, întâmplată într-o toridă zi de vară din luna lui Gustar, dar foarte apropiată de cea a lui Cuptor.
