Ben Underwood s-a născut în 1992 California, SUA. La vârsta de doi ani a fost diagnosticat cu cancer ocular - retinoblastom care apare în general la copii mai mici de doi ani. Pentru că în urma tratamentelor medicii au reușit să elimine tumoarea malignă, a fost necesară scoaterea globilor oculari pentru a preveni răspândirea cancerului în nervul optic și mai apoi în creier. La doar trei ani, în sala de recuperare postoperatorie, micul Ben a fost întâmpinat de mama lui care se lupta cu lacrimile și încerca să îi alunge pe un ton cât mai vesel cu putință, spaima de a nu mai vedea. În acel moment și-a propus să îl ajute pe Ben să nu se considere niciodată incapabil din cauza dizabilității sale. Pentru că mama îi spunea mereu că este un copil la fel ca toți ceilalți, Ben participa la toate activitățile împreună cu frații și colegii lui. Într-un mod pe care nimeni și și-l explica, la doar șapte ani, Ben a învățat singur să folosească ecolocația pentru a identifica obiectele din jurul său. Emitea sunete cu un plescăit de limbă, care, recepționate, se transformau în imagini ale mediului înconjurător. Fără să folosească vreodată un baston pentru nevăzători, Ben a învățat să alerge, să meargă cu bicicleta, cu rolele și cu skateboardul, să joace baschet și fotbal sau să se urce în copaci, fără să aibă probleme majore cu obstacolele întâlnite. Ben se pregătea pentru admiterea la o universitate din Japonia atunci când același cancer care i-a luat vederea a reapărut. Din spusele mamei lui, spre final, nu era nici furios, nici nefericit. Ea povestește că unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care Ben le-a lăsat în urmă este capacitatea de a vedea mereu lucrurile din interior. Reușea mai bine decât cei din jurul lui să recunoască sentimentele cuiva, pentru că era atent la ele.
