Cei care au citit Vechiul Testament știu probabil că regele Solomon, cel care a construit Templul din Ierusalim și ale cărui bogății uriașe s-au înmulțit continuu în timpul vieții lui, la începutul domniei sale, când a fost întrebat de Dumnezeu ce își dorește să-i dea, a spus: înțelepciune. Și Dumnezeu i-a dat. Cu această înțelepciune, Solomon a făcut să înflorească Israelul. A știut cum să construiască Templul, a știut cum să obțină bogății imense, a știut cum să-și ajute țara, a știut cum să-I slujească lui Dumnezeu.
O poveste spune că la un înțelept a venit un grup de ucenici cu o cerere neobișnuită. Tinerii voiau să dobândească puterea, care poate să învieze un mort.
Înțeleptul i-a întrebat:
- Ce vreți să faceți cu puterea aceasta atât de periculoasă?
- Nimic, răspunseră ei, doar vrem să ne îmbunătățim înțelepciunea.
- Dar aceasta e foarte periculoasă, dragii mei, le replică bătrânul!
În urma stăruinței ucenicilor, le-a încredințat această putere, însă i-a rugat să o folosească cu înțelepciune.
La scurtă vreme, tinerii au văzut în deșert un morman de oase albite de timp. Nu au rezistat ispitei de a proba formula magică descoperită de curând. Au început să rostească cuvintele magice aflate de la bătrân, iar oasele au prins viață. S-au încarnat și s-au transformat într-o haită de lupi. Și așa, tinerii, posesori ai unei puteri extraordinare, dar folosită fără înțelepciune, au sfârșit prin a fi devorați de lupi.
