Îmi face plăcere să vă propun, astăzi, câteva versuri minunate, în care ușor ne putem regăsi toți și care aparțin profesorului, poetului și scriitorului târgumureșean Petru Curticăpean. Așadar, hai să ne bucurăm!
În Tine, Doamne, cred și-n Cruce
Chiar dacă nu mă bat în piept,
Să-mi fie scut când mă vor duce
Pe drumul ultim, cel mai drept.
Nu-s nici ostentativ, cucernic…
Tu ești în mine plin de har,
Te port în trupul meu, nemernic,
Singuru-mi templu și altar.
Te rog, Preabunule-Ndurate,
Fă-mă să trec prin viață drept
Aceasta-i tot ce-ți cer, Preaînalte,
C-așa socot că-i înțelept.
O viață Ți-am slujit în taină
Iar Tu m-ai privegheat de sus,
Fă-mă la fel, să nu-mi plec fruntea
În anii ce-i mai am de dus.
Iar când o fi să plec din lume
S-aud în urma mea discret,
„Să-l odihnească Domnu-n pace
C-a fost un om cinstit și drept!"
