A trecut neobservat mediilor de informare scrise și electronice un eveniment cultural de excepție, care a avut loc la Reghin. El întregește profilul medicului descins din arealul mureșean, al doctorului Eugen Nicoară, mare personalitate a științei medicale românești din prima jumătate a secolului trecut, chirurg desăvârșit și animator cultural de excepție, o viață dăruită alinării durerilor celor în suferință, prelungirea speranțelor de viață și tămăduirea prin cultură și cunoaștere. Un geniu al profesiei și un apostol al speranțelor într-o vreme în care duceam atât de multă lipsă de modele și oameni întreprinzători, de acțiune, într-o lume bântuită nu cu mult timp în urmă de un război nimicitor, de boli necruțătoare, lipsă de cunoaștere și educație, în special a populației rurale.
Este vorba de lansarea cărții Eugen Nicoară - doctorul ancestronic din Loja Regelui Carol al II-lea, având ca subtitlu: Povestea omului care a îngrijit 250 de copii la foametea din 1946, care a construit un spital din banii proprii și apoi l-a donat bisericii ortodoxe care i-a plătit studiile (Reghin, Editura „Petru Maior", 2017). Minunată „poveste", original concepută, care nu anulează nimic din scrierile anterioare pe această temă, ci dimpotrivă, dă deplinătate profilului intelectual și moral al eroului, așa cum l-a redescoperit și gândit după multe cercetări în arhive și biblioteci, de stat ori personale, din discuții avute cu cei care l-au cunoscut, informații pe care jurnalistul Robert Mihai Matei le prelucrează și așază între elegantele coperte care scot în evidență figura încrezătoare și elanul tânărului, proaspăt absolvent al studiilor medicale, căruia i se încredințează conducerea spitalului din Reghin, care, la vremea respectivă, nu dispunea nici cel puțin de o locație corespunzătoare de funcționare.
Marele merit al lui Matei Mihai Robert este acela de a fi descoperit memoriile secrete ale medicului. Este mai puțin cunoscut faptul că doctorului Eugen Nicoară i s-a recomandat să-și scrie memoriile chiar de către cei care îi urmăreau activitatea suportând consecințele a patru arestări. Era de fapt și îndemnul celor care îl anchetau. Scrise târziu, autorul lor a recurs la două variante, cele pentru cei care i le-au solicitat, poate și din motiv de a lărgi sfera de informații despre persoanele cu care se afla în contact. Memoriile secrete, în jur de 100 de caiete, le-a scris pentru el și cunoașterea adevărului. Descoperite, primele au fost publicate. Cele secrete, care descriu șicanele și hărțuiala la care a fost supus, cercetările și tortura suportată în timpul anchetelor, apar abia acum. Așadar, acesta este firul pe care autorul volumului își concepe povestirea vieții medicului, completată cu rezultatul cercetărilor sale și judecățile de valoare desprinse din informațiile edite și inedite, punându-și în valoare capacitățile și experiența sa de bun jurnalist. Gestul său este apreciat de prințul Dimitrie Sturdza într-o Mențiune din preambulul lucrării, care, de fapt, este și sponsorul cărții, urmat de un Argument al autorului, un Cuvânt înainte al preasfințitului Irineu, Episcop de Alba Iulia, și un Cuvânt introductiv semnat de cronicarul acestui eveniment, scris cu multă plăcere de către mine la solicitarea autorului.
Doctorul Eugen Nicoară s-a născut la Pietriș, la 6 ianuarie 1893, unde tatăl său funcționa ca preot. La scurt timp se mută împreună cu familia sa la Ibănești unde este transferat tatăl său. Urmează Școala de Stat Maghiară de la Gurghiu, cu scopul însușirii limbii în vederea continuării studiilor. Își continuă studiile gimnaziale la Odorheiul Secuiesc și Târgu-Mureș. Urmează apoi cursurile universităților de Medicină din Cluj și Budapesta. Este consacrat doctor în medicină în anul 1918, anul împlinirii idealului nostru național. Rămâne o scurtă perioadă de timp la Cluj, unde îndeplinește funcția de cadru didactic universitar, iar apoi preparator la o clinică. În anul 1923, este numit medic primar și șef de spital la Reghin, în locul renumitului medic Aurel Moldovan, originar din Monor, repatriat după 1918 de la Viena, unde se reîntoarce în acest an. Eugen Nicoară funcționează ca medic primar și șef de spital până în anul 1936, când este însărcinat cu misiunea de inspector sanitar general. În 1938 devine prefect de Mureș, în Guvernul goghist, pentru o scurtă perioadă de timp. Este arestat în 1940, urmare a Dictatului de la Viena; evadat, se refugiază la Brașov, unde este numit șef al Spitalului „Gh. Mârzescu". Este concentrat în anii 1944-1945, după care se reîntoarce la Reghin, unde se pensionează în anul 1947. Timpul petrecut la Reghin a constituit anii săi de glorie profesională și culturală, îndeplinind și funcția de președinte al Astrei.
În cele ce urmează înșirăm câteva din realizările sale: la numai 30 de ani, la Reghin, este numit șef de spital și președinte al Despărțământului Astra-Reghin. Ca director de spital, în 1933 finalizează clădirea Spitalului din Reghin în care a investit șase milioane de lei, așezământ pe care îl donează Episcopiei Ortodoxe Române, drept recunoștință pentru susținerea studiilor. La un an diferență, cartea sa - Tinerețe - bătrânețe este încununată de premiul Academiei „Năsturel Herescu". Ca președinte al Despărțământului Astra, organizează la Reghin Adunarea generală a acestuia, când tot Reghinul a fost împânzit de conductul etnografic al localităților de pe văile Mureșului, Gurghiului, Luțului și Câmpiei. Au onorat acest eveniment: Vasile Goldiș, Pantelimon Halipa, mitropolitul greco-catolic Vasile al Blajului, Ion Lepădatul, dr. Sever Dan, prof. Silviu Dragomir, Horia Petra-Petrescu, Augustin Maior, canonicul Ioan Maior, Alexandru Borza, Emanoil Bucuța ș.a. Pe timpul foametei din 1946, întreține 250 de copii din Moldova. A ridicat 100 de monumente ale eroilor și 60 de troițe, a contribuit cu bani pentru construirea de biserici, școli, case parohiale, a efectuat în jur de trei milioane de consultații medicale gratuite și peste 53.000 de operații. Tot pe linie culturală și profesională se înscriu cărțile de educație sanitară, „Șoimii Carpaților" - organizație de călire fizică a tineretului, școlile populare de bărbați și femei, numeroasele conferințe educative cu conținut istoric, științific, medical, economic și agrar. Tot lui îi datorăm impozantul Palat al Culturii din Reghin, care îi poartă numele, în semn de recunoștință.
A trăit 92 de ani. Desigur, intelectualul Eugen Nicoară nu a scăpat de ochii „vigilenți" ai organelor de securitate. În noul regim care a pus stăpânire pe societatea românească postbelică era considerat un exploatator, dușman al regimului. I-a fost confiscată nu numai aparatura medicală, ci și locuința, primind o destinație cu domiciliu forțat.
Locul recunoștinței pentru faptele sale a fost preluat de batjocura unor oameni fără pregătire ajunși la conducerea societății. Aceasta i-a fost răsplata!
Este un motiv în plus pentru a aprecia inițiativa jurnalistului Robert Mihai Matei de a restitui adevărurile despre această mare personalitate, pe care multă vreme vechiul regim le-a ocolit.
***
Lansarea cărții a avut loc la Reghin, în ziua de 16 august 2017, în localul Restaurantului „Regun", fiind onorată cu cuvinte de laudă la adresa celui care a fost dr. Eugen Nicoară și autorului cărții - Robert Mihai Matei. Au luat cuvântul Excelența Sa Dimitrie Sturdza, prof. Dimitrie Poptămaș, președintele Fundației Culturale „Vasile Netea", dr. Lucian Goga, prefectul Județului Mureș, dr. Marius Pașcan, deputat în Parlamentul României, pr. Ovidiu Botoi, profesor la Seminarul Teologic Ortodox din Alba Iulia, care a prezentat mesajul IPS Irineu, Arhiepiscop de Alba Iulia, Mircea Nădășan, directorul Editurii „Petru Maior", acestora urmându-i cuvântul autorului. Excelente textele de comperaj ale moderatorilor Petre Mărginean și Andrea Matei. Au fost înmânate diplome pentru contribuția unor colaboratori la reușita acestei lucrări. A participat un numeros și ales public reghinean: preoți, oficialități, profesori, oameni de cultură și afaceri etc.
Așteptăm repetarea evenimentul și în alte localități!
