OARE CÂND VOM ÎNVĂȚA ȘI NOI, ROMÂNII, LECȚIA ISTORIEI?

Conștiința noastră de noi înșine trebuie să știe să răspundă oricui și oricând prin ideile adânc pătrunse în sufletul fiecăruia, așa încât fiecare să poată fi un mărturisitor de adevăr istoric și un apărător al drepturilor poporului său. Nu se apără rostul nostru, care acesta dă puterea morală, numai cu propaganda unor ziare, oricât de hotărâtă și de binevenită ar fi propaganda pe care o fac ele; nu se apără numai cu comitete antirevizioniste, ci rostul nostru se apără prin aceea că orice membru al poporului nostru are conștiința vieții acestui popor în așa fel, încât să poată închide orice gură mincinoasă și obraznică. Atâta vreme cât gurile mincinoase și obraznice vor putea vorbi, iar noi nu le vom opune decât existența Statului român, atâta vreme stăm destul de rău. Pentru că un Stat se apără cu fiecare dintre membrii unei națiuni, iar fiecare din membrii unei națiuni trebuie să stăpânească tot ceea ce se cere pentru ca să fie ostaș la locul său în marea oaste care cuprinde pe toți membrii națiunii. De aceea, studiile istorice, acestea, nu sunt o materie care s-o predai la liceu sau la universitate: ele sunt o hrană sufletească pentru poporul nostru.

Nicolae Iorga

Cu ungurii va fi întotdeauna greu. Oricât le-ai acorda, ei trebuie să fie nemulțumiți, asupriți. În zadar sari peste cal, le acorzi mai mult, îi pui în situații de favoare, nu le vor folosi, decât ca arme directe sau indirecte împotriva ta. Ei nu pot renunța nicicum la ideea de superioritate de rasă, de cultură, nicicum nu sunt receptivi la ideea de egalitate, la principiul democratic, numeric, de alcătuire a statului modern. Ei nu înțeleg decât dominația, dominație cu orice preț, rămân obsedați de „tragedia" Ungariei milenare. Vor trebui să treacă multe generații până să se împace cu verdictul istoriei.

 

Lasă un comentariu